Dimitrie Pavski

Sfântul Sfințit Mucenic Dimitrie Pavski a fost protoiereu, născut la 16 ianuarie 1874 în satul Maksatiha, gubernia Tver, și împușcat în 1937 în regiunea Tver. În 1999 Sinodul Bisericii Ortodoxe Belaruse l-⁠a trecut între noii mucenici. Izvoarele noastre nu arată o proslăvire pentru toată Biserica Rusă. Calendarul nostru dă pomenirea la 1 august.

A fost fiul preotului Alexandru Pavski și fratele lui Grigorie Pavski. A terminat seminarul din Tver, iar în 1899 Academia Teologică din Kazan, cu titlul de candidat în teologie. A predat aritmetica, geometria și limba rusă la școala eparhială de fete din Rjev și la școli populare din gubernia Novgorod. A fost hirotonit protodiacon, apoi preot (20 noiembrie 1903) și trimis la Minsk. A fost observator al școlilor parohiale ale orașului. Între 1904 și 1908 a fost președintele sfatului școlar eparhial din Minsk. Din 1910 a fost paroh al catedralei Sfinților Petru și Pavel din Minsk și observator al școlilor parohiale de pe lângă catedrală. În același timp a predat teologie dogmatică și fundamentală, istorie și alte materii la seminarul teologic din Minsk și la gimnaziul de fete din Minsk. Din 1912 a fost deputat din partea secției bisericești în Societatea zemstvei guberniale și membru al consistoriului duhovnicesc din Minsk. Din 1917 a slujit la biserica Sfântului Duh din Ostroșițki Gorodok, ținutul Minsk. A primit scufia în 1905, camilafca în 1908 și crucea de piept în 1909. A fost membru activ și secretar al secției din Minsk a Uniunii Naționale a Rusiei, cunoscută organizație național-⁠monarhistă.

Între 1920 și 1923 i s-⁠au luat drepturile electorale. La mijlocul anilor 1920 a fost paroh al bisericii Adormirii din localitatea Krestovie Gori, raionul Minsk. A fost susținător al întemeierii Bisericii Ortodoxe Autocefale Belaruse și a luat parte la congresul clerului și credincioșilor din eparhia Minsk din 9-10 iulie 1927.

În 1931 a fost arestat întâia oară, învinuit de „agitație împotriva colhozurilor” și de „nevoia de a nu-⁠și lăsa demnitatea”. A fost osândit la cinci ani de muncă silnică. După eliberarea mai devreme, în 1933, a slujit la biserica din satul Ulianovskoe, raionul Pogorelo, regiunea Tver. A fost arestat din nou la 23 iulie 1937 și anchetat în închisoarea din Zubțov, regiunea Tver. A fost învinuit de „spionaj contrarevoluționar” și de „agitație antisovietică”. La 10 august 1937 troica NKVD l-⁠a osândit la moarte prin împușcare. A fost reabilitat la 27 aprilie 1989 de procuratura regiunii Tver.

Fiul lui, Alexandru Pavski (născut în 1908 la Minsk), a fost arestat la 29 februarie 1932 la Minsk și osândit la 14 iulie 1932, pentru „falsificarea actelor unui deținut fugit din lagăr”, la trei ani de surghiun în Kazahstan. Soarta lui mai departe nu se cunoaște. A fost reabilitat la 28 februarie 1992 de procuratura Belarusului.