Macabeii

Sfinții Mucenici Macabei sunt cei șapte frați și mama lor, Solomonia, împreună cu bătrânul lor învățător Eleazar, mucenici ai Legii Vechi, care au pătimit în anul 166 sau 167 înainte de Hristos în prigoana pornită de regele Antioh al IV-⁠lea Epifan. Povestirea lor se află în cartea a doua a Macabeilor (capitolele 6-7) și, într-⁠o formă mai lărgită, în cartea a patra, care nu intră în canonul Bibliei. Biserica îi pomenește în ziua de 1 august.

Antioh Epifan, în politica sa de elenizare, a adus în Ierusalim și în toată Iudeea obiceiuri păgâne grecești, a spurcat templul punând în el statuia lui Zeus Olimpianul și a silit pe iudei să i se închine. Cărturarul Eleazar, un bătrân de nouăzeci de ani, a refuzat să mănânce carne de porc și a mers cu tărie la chinuri; a murit la Ierusalim. Aceeași statornicie au arătat-⁠o ucenicii săi, cei șapte frați și mama lor. În tradiția ortodoxă frații se numesc Avim, Antonin, Gurie, Eleazar, Eusebon, Alim și Marcel, iar mama, Solomonia. Au fost aduși înaintea lui Antioh, la Antiohia după tradiția creștină, și au fost siliți să mănânce carne de porc, ca dovadă a credinței față de rege. Au refuzat toți, mărturisindu-⁠se ucenici ai Dumnezeului adevărat.

Cel mai mare dintre frați, care a dat întâiul răspunsul în numele tuturor, a fost supus unor chinuri cumplite sub ochii celorlalți și ai mamei: i s-⁠a tăiat limba, i s-⁠a luat pielea capului, i s-⁠au tăiat capetele mâinilor și picioarelor și a fost aruncat în tigaia încinsă. Cei cinci care au urmat au răbdat aceleași chinuri unul după altul, fiecare rostind la moarte câte un cuvânt de credință. A rămas al șaptelea, cel mai mic. Regele a cerut Solomoniei să-⁠l îndemne să se lepede, ca să-⁠i rămână măcar ultimul fiu, dar mama l-⁠a întărit și pe el în mărturisirea Dumnezeului adevărat. Tânărul a respins lingușirile regelui și a răbdat chinurile ca frații săi. Biblia spune că mama „a murit după fii”, fără să arate cum; după a patra carte a Macabeilor, a intrat în foc; în tradiția bisericească s-⁠a stins după o rugăciune de mulțumire rostită deasupra trupurilor lor.

Tradiția antiohiană spune că moaștele lor au fost așezate în locul unei sinagogi, mai târziu prefăcute în biserică, în cartierul Keratejon din Antiohia. Astăzi se păstrează la Köln, în bazilica Sfântul Andrei, și în cripta bisericii San Pietro in Vincoli din Roma; moaștele Solomoniei sunt la Catedrala Sfântul Gheorghe din Istanbul. Sfântul Grigorie de Nazianz a rostit un cuvânt la pomenirea lor. Cu istoria lui Iuda Macabeul, a cărui răscoală a început curând după aceea, ei nu sunt legați direct: numele de Macabei vine de la porecla lui Iuda („ciocanul”), dar creștinii l-⁠au dat și celor șapte frați. Pilda lor a fost socotită în Biserică ca o preînchipuire a muceniciei creștine. Se pomenesc la 1 august, în calendarul vechi, adică 14 august după cel nou.