Amfilohie de la Patmos

Sfântul Amfilohie de la Patmos (în lume Atanasie Makris) a fost ieromonah, misionar și învățător grec din insula Patmos, născut la 13 decembrie 1889 și adormit la 16 aprilie 1970. A fost foarte cinstit în Grecia pentru înțelepciunea și experiența lui de stareț duhovnicesc. A fost canonizat la 29 august 2018 de Sfântul Sinod al Patriarhiei Ecumenice, iar ziua lui de prăznuire este 16 aprilie.

Tinerețea și călugăria

S-⁠a născut într-⁠o familie numeroasă și cucernică din Patmos, insula în care se crede că Sfântul Ioan Evanghelistul a scris Apocalipsa. Tatăl lui era din Lipsi, iar mama din Patmos. La Patmos l-⁠a cunoscut pe pustnicul din Asia Mică Teoctist și a fost povățuit de el. La șaptesprezece ani a primit binecuvântarea părinților să intre ca novice la mănăstirea Sfântului Ioan Teologul, unde a primit numele Amfilohie. În 1913 a fost tuns monah de ieromonahul Macarie Samiotul, iar după șapte ani de la intrare a primit marea schimă. A fost hirotonit diacon în 1919 și preot puțin după aceea, și a început să slujească drept duhovnic în insulele Dodecanezului, aflate sub ocupație italiană. Era cunoscut pentru dragostea pe care o arăta tuturor. A spus odată că s-⁠a născut ca să iubească oamenii, că nu-⁠i pasă dacă cineva e turc, negru sau alb, căci vede în chipul fiecăruia chipul lui Dumnezeu și pentru acest chip e gata să jertfească totul.

Împotriva ocupației

Sub ocupația italiană, școlile grecești erau interzise, iar după ridicarea fascismului în Italia politica de italienizare a insulelor s-⁠a înăsprit, până la interzicerea predării limbii grecești. Preoții din tot Dodecanezul au dat atunci un mare ajutor duhovnicesc și național, înviind școala ascunsă: sub pretext de catehizare, învățau copiii limba greacă din textele sfinte. Amfilohie a întemeiat școli de catehizare în Rodos, Kos, Kalimnos, Nisiros, Patmos și Leros, unde copiii învățau greaca. Era, de fapt, școli ascunse sub haina catehezei.

În 1935 a fost ales egumen al mănăstirii Sfântului Ioan. A deschis un atelier de tricotat, sub a cărui acoperire copiii erau învățați greaca. Când ocupanții italieni au descoperit aceasta, în 1937, Amfilohie a fost exilat la Atena. Următorii doi ani i-⁠a petrecut străbătând Grecia continentală, în Epir, Macedonia și Creta, unde s-⁠a așezat în cele din urmă și a ajuns părinte duhovnicesc al țării. În 1939 i s-⁠a îngăduit să se întoarcă la Patmos și a rămas acolo în pace până la sfârșit, ajutând maicile din Patmos și întemeind un orfelinat și mai multe așezăminte de binefacere.

Mănăstirile și adormirea

În 1939 și 1940 a slujit ca preot la sfântul locaș al Maicii Domnului Diasozusa. La Patmos a organizat mănăstirea Bunei Vestiri și a mai întemeiat mănăstiri în Egina și în Kalimnos. A fost legat duhovnicește de Sfântul Daniil Katunakiotul din Smirna și de Sfântul Nectarie. După ocupația italiană a venit cea germană, de la sfârșitul lui 1943 până în mai 1945, când locul a cunoscut o mare sărăcie. După doi ani de administrație britanică, Dodecanezul s-⁠a unit cu statul grec.

La Paștile din 1968 a primit o înștiințare că va muri și i s-⁠au dat doi ani ca să se pregătească el și fiii lui duhovnicești pentru plecare. A adormit joi, 16 aprilie 1970, și a fost îngropat în cimitirul mănăstirii Bunei Vestiri. Cei de față au văzut atunci că fața lui era plină de o frumusețe și de o pace deosebită.