Agapia, Irina și Hionia

Sfintele Mucenițe Agapia, Irina și Hionia (Agape, Irene și Chione, în greacă „Dragoste”, „Pace” și „Zăpadă”) au fost trei surori, mucenițe creștine din secolul al IV-⁠lea. Au pătimit la Salonic, după un izvor în anul 304, și sunt pomenite la 16 aprilie. Tradiția le numește uneori din Aquileia, alteori din Salonic sau din Iliria.

Cea mai veche viață

Pomenirea mucenițelor Agapia și Hionia din Salonic se află în cel mai vechi calendar răsăritean, cel sirian din anii 411 și 412. Cea mai veche variantă a vieții lor, care se întoarce la procesele-⁠verbale ale interogatoriilor, s-⁠a păstrat numai în Codex Vaticanus Graecus 1660, din anul 916. Cele trei surori, împreună cu trei alte femei cucernice, între care văduva Eutihia, și cu un bărbat numit Agaton, erau din Salonic. Au fost prinse în munții din apropierea orașului, unde se ascundeau de prigoana lui Dioclețian, și duse la judecata guvernatorului roman. La căutarea făcută în casa lor s-⁠au găsit cărți creștine, pe care era interzis să le ții.

Au refuzat să mănânce din jertfele idolești, întâi înaintea slujbașului Cassandru, apoi înaintea căpeteniei administrației romane, Dulciție, și au fost supuse la feluri de pedepse. Agapia și Hionia au fost arse chiar în prima zi, iar celelalte au fost închise, ca să aibă răgaz să se răzgândească. După o nouă cercetare, Dulciție a poruncit să o ducă pe Irina într-⁠o casă de desfrâu, dar nimeni nu s-⁠a atins de ea. Apoi a fost arsă sau i s-⁠a tăiat capul. Viața nu spune ce s-⁠a întâmplat cu ceilalți arestați.

Varianta mai întinsă

Mai târziu, istoria muceniciei lor, ca și cea a Sfinților Teodota și Evodie, a fost cuprinsă în viața Sfintei Anastasia Izbăvitoarea de otrăvuri, și de aceea locul întâmplărilor a fost mutat în orașul italian Aquileia. Rămase orfane de timpuriu, surorile erau creștine cucernice, refuzau căsătoria și urmau povățuirea duhovnicească a preotului Zenon (Zoil), căruia i s-⁠a descoperit în vis că va muri curând, iar fecioarele sunt sortite muceniciei. Aceeași descoperire a avut-⁠o Sfânta Mare Muceniță Anastasia, care se afla la Aquileia, și ea s-⁠a dus la surori și le-⁠a întărit să primească cu bărbăție cununa muceniciei.

Zenon a murit în curând, iar fetele au fost arestate și trimise la judecata împăratului Dioclețian. În ciuda îndemnurilor, nu s-⁠au lepădat de Hristos. Dioclețian a plecat în Macedonia și le-⁠a luat cu el, dându-⁠le la judecata guvernatorului Dulciție. Acesta s-⁠a lăsat atras de frumusețea lor și a făgăduit mântuire dacă îi vor împlini pofta. Fetele au refuzat și el a mers la ele noaptea, dar o putere nemaivăzută l-⁠a lovit, și-⁠a pierdut mintea, a ajuns în bucătărie, s-⁠a murdărit de funingine și abia a fost recunoscut de străji. A socotit că fetele l-⁠au vrăjit și a vrut să se răzbune. La judecată a poruncit să fie dezbrăcate, dar ostașii nu au putut, căci hainele păreau lipite de trupul fetelor. Dulciție a adormit deodată într-⁠un somn adânc, care a ținut până a fost dus înapoi acasă. Dioclețian, înștiințat, s-⁠a mâniat pe judecător și a dat judecata altuia, Sisinie. Acesta le-⁠a cercetat pe fecioare și niciuna nu s-⁠a lepădat. A poruncit să fie arse de vii Agapia și Hionia, iar pe sora mai mică, Irina, a lăsat-⁠o la urmă. Când focul s-⁠a stins, s-⁠a văzut că trupurile și hainele mucenițelor nu erau atinse de foc, iar chipurile lor erau pline de liniște.

A doua zi Sisinie a judecat-⁠o pe Irina, înfricoșând-⁠o cu soarta surorilor și amenințând-⁠o că o va da în batjocură într-⁠o casă de desfrâu. Irina a răspuns cu liniște că și atunci sufletul ei nu va fi spurcat prin lepădarea de Hristos. Pe când ostașii o duceau acolo, s-⁠au apropiat doi ostași luminoși și le-⁠au zis că stăpânul lor, Sisinie, poruncește să o ducă pe fată pe un munte înalt și să o lase acolo, apoi să se întoarcă la el și să dea seama. Așa s-⁠a făcut. Erau îngeri, care au scăpat-⁠o de ocară. Sisinie a mers cu ceata la munte și a văzut fata pe vârf. Nu au putut urca, iar un ostaș a ucis-⁠o cu o săgeată. Trupurile fecioarelor le-⁠a îngropat Sfânta Anastasia.

Din pricina coexistenței celor două tradiții, Agapia, Hionia și Irina au fost cinstite când ca mucenițe din Salonic, când ca mucenițe din Iliria. În secolul al X-⁠lea Hrosvita din Gandersheim a scris după această istorie piesa Dulcitius.