Ana

Sfânta Proorociță Ana (în ebraică Hanna) a fost mama proorocului Samuel și soția lui Elcana. S-⁠a rugat cu lacrimi pentru un fiu și l-⁠a închinat Domnului. Istoria ei se află în Cartea întâi a Regilor, capitolele 1 și 2. Biserica o cinstește printre drepții Vechiului Testament, ca pildă de rugăciune și de încredere în Dumnezeu, și o pomenește la 9 decembrie.

Ana cea fără de copii

Elcana, din Ramataim-⁠Țofim, din muntele lui Efraim, avea două soții, pe Ana și pe Penina. Penina avea copii, iar Ana nu avea, „căci Domnul închisese pântecele ei”. Elcana se suia în fiecare an la Silo, unde era cortul Domnului, ca să aducă jertfă. Penina o întrista pe Ana, mai ales la praznice, iar Ana plângea și nu mânca. Elcana o mângâia: „Ana, de ce plângi? Nu sunt eu mai bun pentru tine decât zece fii?”

Rugăciunea

Într-⁠o zi, după masa jertfei, Ana s-⁠a ridicat și s-⁠a rugat Domnului cu amărăciune în suflet și cu multe lacrimi. A făcut o făgăduință: dacă Domnul îi va da un fiu, îl va închina Domnului pentru toate zilele vieții lui. Preotul Eli a văzut-⁠o cum își mișcă buzele fără glas și a crezut că este beată. Ana i-⁠a răspuns: „Nu, stăpâne, sunt o femeie îndurerată în duhul meu. Îmi vărs sufletul înaintea Domnului.” Eli i-⁠a zis: „Mergi în pace, și Dumnezeul lui Israel să-⁠ți dea cererea pe care I-⁠ai făcut-⁠o.” Ana a plecat, a mâncat, și fața ei nu a mai fost întristată.

A rămas însărcinată și a născut un fiu, căruia i-⁠a pus numele Samuel, pentru că, a zis ea, „de la Domnul l-⁠am cerut”. Mai târziu Domnul i-⁠a dat încă trei fii și două fiice.

Cântarea Anei

După ce a înțărcat copilul, Ana l-⁠a adus la Silo, cu o jertfă, și a spus lui Eli că pentru acest prunc s-⁠a rugat și că Domnul i-⁠a împlinit cererea, iar ea Îl dăruiește Domnului pentru toate zilele vieții lui. Apoi a înălțat o cântare de mulțumire (1 Regi 2, 1-10), care începe: „S-⁠a întărit inima mea în Domnul”. Cântarea spune că nimeni nu este sfânt ca Domnul, că El smerește și înalță, sărăcește și îmbogățește, omoară și face viu, și că cea stearpă a născut de șapte ori. Se încheie cu cuvântul despre Împăratul și despre „unsul” Domnului, pe care Părinții și tradiția Bisericii l-⁠au citit ca o vestire a lui Hristos. Cântarea Maicii Domnului din Evanghelia după Luca (1, 46-55) are multe asemănări cu ea. În fiecare an Ana îi aducea fiului ei, la Silo, o hăinuță mică.

Cinstirea

Cântarea Anei este a treia dintre cele nouă cântări biblice care stau la temelia canoanelor din slujba utreniei. Biserica o pomenește pe 9 decembrie și o privește ca pildă pentru mamele care își încredințează copiii lui Dumnezeu. Scriptura nu spune nimic despre sfârșitul vieții ei.