Anaclet

Sfântul Anaclet, numit și Clet, a fost episcop al Romei în a doua jumătate a secolului I, după Sfântul Petru și Sfântul Lin. Este cinstit ca sfânt al Bisericii nedespărțite, iar despre viața lui s-⁠au păstrat foarte puține știri sigure.

Sfântul Irineu și istoricul Eusebiu îl așază după Lin și înainte de Clement. Numele apare în izvoare ca Clet, Anaclet sau Anencletus, ultimul însemnând „fără prihană”. Catalogul Liberian îl socotește două persoane, dar Irineu, Eusebiu și Fericitul Augustin par să înțeleagă una singură, iar așa se obișnuiește astăzi. Anii păstoririi sunt nesiguri; se citează 80 până la 92 sau 76 până la 88, iar tradiția îi dă doisprezece ani.

Despre viața de dinainte nu se știe nimic. Tradiția spune că ar fi fost roman de neam, iar Liber Pontificalis îl face fiul unui Antioh și născut la Atena. Tot după tradiție, a împărțit Roma în douăzeci și cinci de parohii, dar istoricii nu o socotesc dovedită. Se spune că a murit ca mucenic, poate pe vremea lui Domițian, în jurul anului 91. Scrisorile puse sub numele său, publicate de Migne, nu îi aparțin.

Numele lui, ca Clet, se află în Canonul Roman al Liturghiei. Calendarul roman îl pomenea la 26 aprilie, ca Clet, și la 13 iulie, ca Anaclet; după 1960 a rămas 26 aprilie.