Glafira din Amasia

Sfânta Fecioară Glafira din Amasia a trăit în secolul al IV-⁠lea și a fost slujnica împărătesei Constanția, soția lui Licinius. Împăratul s-⁠a aprins de dorință pentru ea, iar Glafira, înștiințând-⁠o pe împărăteasă, a primit de la aceasta bani și haine bărbătești și a fost trimisă în Pont, însoțită de un slujitor credincios. Li s-⁠a spus împăratului că Glafira înnebunise și zăcea aproape de moarte.

Ajunsă în Amasia, în drum spre Armenia, a fost primită de episcopul Vasile, care zidea atunci o biserică în cetate. Glafira a dăruit toți banii primiți de la împărăteasă pentru zidirea lăcașului și i-⁠a scris Constanției să mai trimită bani pentru isprăvirea ei, ceea ce împărăteasa a și făcut. Scrisoarea a ajuns însă în mâinile lui Licinius, care s-⁠a mâniat și a poruncit guvernatorului din Amasia să-⁠l trimită la el pe episcop și pe slujnică. Glafira s-⁠a mutat la Domnul în pace înainte de a veni porunca, iar episcopul Vasile a fost trimis la împărat și a primit cununa muceniei.

Glafira este pomenită la 26 aprilie, împreună cu sfântul Vasile al Amasiei. Anul morții ei este socotit 324.