Vasile al Amasiei

Sfântul Vasile a fost episcop al Amasiei, cetatea din Pont, în Asia Mică, la începutul veacului al IV-⁠lea, și sfințit mucenic. A pătimit pentru Hristos pe vremea împăratului Liciniu, în jurul anului 322, și este pomenit în sinaxarele grecești la 26 aprilie.

Păstorul din Amasia

Numele episcopului Vasile din Amasia se află printre semnăturile arhiereilor prezenți la sinoadele de la Ancyra și Neocezareea, din anul 314 și după. Atanasie cel Mare îl pomenește pe Vasile al Pontului printre episcopii începutului veacului care au ținut cu tărie credința că Fiul este de aceeași ființă cu Tatăl. Istoricul Filostorgiu spune că ar fi fost la Sinodul de la Niceea, dar la Niceea semnează ca episcop al Amasiei Eutihian, deci aici pare o greșeală.

Prigoana lui Liciniu

Eusebiu de Cezareea povestește că, pe vremea lui Liciniu, creștinii au fost tratați cu mare cruzime, mai ales în Amasia și în celelalte cetăți ale Pontului, iar guvernatorul a aplicat mai multor episcopi pedepsele făcătorilor de rele. Cronica lui Eusebiu, în versiunea latină a Fericitului Ieronim, spune că Vasile al Amasiei a murit ca mucenic în vremea lui Liciniu.

Tradiția sârbă adaugă o povestire despre Glafira, o fecioară din slujba împărătesei, care a fugit din palatul de la Nicomidia pentru a-⁠și păstra curăția și a fost primită cu dragoste de episcopul Vasile la Amasia. Scrisoarea ei către împărăteasă a ajuns în mâinile lui Liciniu, care a poruncit să fie aduși în Nicomidia și ea, și episcopul. Glafira murise între timp, așa că ostașii l-⁠au adus legat doar pe Vasile.

După temniță și chinuri, sfântul a fost decapitat și trupul i-⁠a fost aruncat în mare. După tradiție, clericii lui au găsit trupul, la îndemnul unui înger, lângă Sinope, l-⁠au scos din ape cu mrejele pescarilor și l-⁠au dus la Amasia, unde l-⁠au îngropat în biserica zidită de el. Tradiția ucraineană adaugă că moaștele răspândeau bună mireasmă.

Trebuie spus că Faptele mucenicești ale lui Vasile, atribuite unui martor ocular, preotul Ioan, nu sunt socotite autentice, iar povestirea lor este legendară. Mărturia istorică se oprește la mucenicia sub Liciniu.

Pomenirea

Biserica Ortodoxă îl prăznuiește la 26 aprilie, zi la care îl pomenește și Martirologiul Roman. În Serbia ziua lui este slava rabagiilor, adică a negustorilor de căruțe, între care și cei din vechea mahala belgrădeană Palilula.