Ioanichie de la Devici

Cuviosul Ioanichie de la Devici (în sârbă Joanikije, în texte vechi și Janićije) a fost un sfânt sârb al secolului al XV-⁠lea, nevoitor în pădurea Devička, în Drenica (Kosovo), unde s-⁠a ridicat mănăstirea Devici, în care se află moaștele lui. Fișa noastră dă anul morții 1430. Se pomenește la 26 aprilie, pe stil vechi (9 mai pe stil nou).

Viața

După tradiție era sârb din Principatul Zeta sau, după un alt izvor, sârb din Dalmația aflată sub stăpânire austriacă. Tânăr fiind, cu dragoste aprinsă pentru Hristos, a părăsit casa și s-⁠a așezat în valea râului Ibar, la vărsarea râului Crna Reka, într-⁠o peșteră strâmtă în care, după predanie, trăise mai înainte sfântul Petru de la Koriša. Când faima lui a început să se răspândească printre oameni, a fugit în Drenica și s-⁠a ascuns în desișul pădurii Devička. Acolo a petrecut ani de singurătate, de tăcere și de rugăciune.

Mănăstirea și moaștele

Potrivit predaniei, despotul sârb Gheorghe Brancovici i-⁠a adus fiica sa nebună, pe care sfântul a vindecat-⁠o. Din recunoștință, Brancovici a zidit pe acel loc o mănăstire, cunoscută până azi ca mănăstirea Devici. Sfântul era cunoscut ca vindecător al tuturor bolilor, mai ales al „stăpâniților de duhuri”. Aici se odihnesc moaștele lui, pe care credincioșii le socotesc făcătoare de minuni. Pentru viața lui avem puține știri; izvorul cel mai des citat este Prologul de la Ohrid al episcopului Nicolae Velimirovici.

Mănăstirea a fost arsă în 1941 de extremiști albanezi și refăcută în 1945. În 1999, în timpul războiului din Kosovo, a fost din nou țintă a Armatei de Eliberare a Kosovo; mănăstirea a fost devastată, iar hrana și două mașini au fost furate. În iunie 1999 mormântul de marmură al sfântului a fost pângărit de localnici albanezi; de atunci este păzit permanent de trupele franceze ale KFOR.