Anempodist din Persia

Sfântul Mucenic Anempodist din Persia este pomenit împreună cu mucenicii Acindin, Pegasie, Aftonie, Elpidifor și alții, care au pătimit în vremea regelui persan Șapur al II-⁠lea (310 până la 381). Se prăznuiesc la 15 noiembrie.

Acindin, Pegasie și Anempodist, curteni ai regelui Șapur, erau creștini în taină. Când regele a ridicat prigoana, invidioșii i-⁠au pârât. Chemați la judecata regelui, sfinții mucenici și-⁠au mărturisit fără teamă credința în Sfânta Treime. Regele a poruncit să fie bătuți cu biciuri. De două ori s-⁠au schimbat călăii obosiți, iar mucenicii nu au scos nici un strigăt și nici un geamăt. Chiar regele nu a rezistat încordării și a leșinat. Toți îl credeau mort, dar sfinții au chemat pe Dumnezeu, și regele și-⁠a revenit. Trezit, Șapur i-⁠a învinuit pe sfinți de vrăjitorie și a poruncit să fie atârnați deasupra unui rug, ca să fie înăbușiți de fum. Prin rugăciunile sfinților focul s-⁠a stins, iar funiile cu care erau legați s-⁠au desfăcut. Când regele i-⁠a întrebat cum s-⁠a întâmplat, sfinții i-⁠au vorbit despre Hristos, Care face asemenea minuni.

Orbit de mânie, regele a început să hulească Numele Domnului. Atunci sfinții au rostit: „Să-⁠ți fie mută gura”, și regele a amuțit. Nebun de teamă și de furie, a încercat să poruncească prin semne să fie duși sfinții în temniță; cei din jur nu l-⁠au înțeles și el a început să se zbuciume: și-⁠a smuls mantia, și-⁠a smuls părul, s-⁠a lovit peste obraz. Sfântul Acindin i-⁠a fost milă de el și, în Numele Domnului, l-⁠a dezlegat de muțenie. Dar și atunci regele a explicat totul prin vrăji și a continuat să-⁠i chinuiască pe sfinți. I-⁠au pus pe un grătar de fier și au aprins focul dedesubt. Sfinții s-⁠au rugat. Deodată a căzut o ploaie și a stins focul. Văzând minunile săvârșite prin rugăciunile sfinților mucenici, mulți au crezut în Hristos și și-⁠au mărturisit credința. Sfinții au slăvit pe Dumnezeu și au chemat pe cei care crezuseră să primească Botezul cu ploaia trimisă peste ei.

Unul dintre călăi, Aftonie, a cerut în fața tuturor iertare sfinților mucenici pentru chinurile pricinuite și a mers cu bărbăție la moarte pentru Hristos. Dregătorul Elpidifor și mama regelui și-⁠au mărturisit și ei credința în Singurul Dumnezeu adevărat. Regele, văzând cum crește numărul creștinilor și cum chinurile lui Acindin, Pegasie și Anempodist întăresc credința creștină, a vestit poporului că sfinților mucenici Acindin, Pegasie, Anempodist și împreună cu ei Elpidifor li se vor tăia capetele, dar trupurile lor pot fi luate de creștini să le îngroape. Când sfinții au fost duși dincolo de zidurile orașului, la locul osândei, o mare mulțime i-⁠a însoțit, slăvind pe Hristos. Din porunca regelui, ostașii au ucis pe toți creștinii, până la șapte mii, care mergeau în procesiune. Împreună cu ceilalți a fost ucis și Elpidifor. Acindin, Pegasie și Anempodist, împreună cu mama regelui, au fost arși a doua zi. Creștinii, venind în taină noaptea la locul osândei, au găsit trupurile sfinților mucenici nevătămate de foc și le-⁠au îngropat cu cinste.