Victorin

Sfântul Sfințit Mucenic Victorin a fost episcop al Poetovio-⁠ului, azi Ptuj, în Panonia, și tâlcuitor al Sfintei Scripturi, ucis în prigoana lui Dioclețian, în jurul anului 303. Este pomenit la 2 noiembrie.

Viața

Victorin s-⁠a născut, se pare, în Grecia romană, la hotarul dintre cele două părți ale imperiului, sau la Poetovio, oraș cu populație amestecată. Vorbea greaca mai bine decât latina, de aceea, după Sfântul Ieronim, scrierile lui în latină sunt mai de seamă prin cuprins decât prin stil. A fost cel dintâi teolog care a folosit limba latină pentru tâlcuirea Scripturii. Ieronim îi dă loc de cinste în catalogul său de scriitori bisericești, dar a socotit că a fost atins de părerile hiliaștilor, care așteptau o domnie de o mie de ani pe pământ. Tot după Ieronim, a murit ca mucenic în 304.

Scrierile

Operele lui sunt mai ales tâlcuiri la Scriptură: la Facere, Ieșire, Levitic, Isaia, Iezechiel, Avacum, Ecclesiast, Cântarea Cântărilor, Matei și Apocalipsa, precum și scrieri împotriva ereziilor, între care Împotriva tuturor ereziilor. Din toate, au ajuns până la noi doar două: Tâlcuirea la Apocalipsă și tratatul scurt Despre alcătuirea lumii. Victorin a fost mult influențat de Origen și s-⁠a folosit de scrierile unor autori greci, între care Papias din Hierapolis și Irineu al Lyonului. Tâlcuirea lui la Apocalipsă a fost scrisă pe la anul 260, după prigoana lui Valerian, și are mai ales o înțelegere alegorică. Victorin vede în cele patru făpturi cu chip viu Evangheliile și în cei douăzeci și patru de bătrâni cele douăsprezece seminții și cei doisprezece apostoli, iar în desfrânata Babilonului, Roma care prigonea pe creștini.

În veacul al VI-⁠lea, Decretul Gelasian, atribuit papei Gelasie, a trecut scrierile lui printre cele de ocolit. Până în veacul al XVII-⁠lea a fost uneori încurcat cu retorul latin Victorin Afrul. Biserica îl pomenește ca pe un păstor care și-⁠a sfârșit viața pentru Hristos.