Arsenie cel Mare al Georgiei

Sfântul Arsenie cel Mare al Georgiei a fost catolicos al Georgiei în secolul al IX-⁠lea, învățat istoric și filolog și ziditor de biserici. S-⁠a mutat la Domnul în anul 887, după douăzeci și șapte de ani de păstorire.

Era cel mai tânăr fiu al unui nobil din Meshetia, în sudul Georgiei, pe nume Mirian. Însoțitorii Sfântului Grigorie de Khandzta, Teodor și Hristofor, au poposit la casa familiei în drum spre Abhazia. Mirian și soția sa, Kravaia, i-⁠au rugat să binecuvânteze copiii și, uimiți de virtutea părinților, le-⁠au încredințat pe cel mai mic fiu. La întoarcere, Sfântul Grigorie a luat cu el la mănăstire pe tânărul Arsenie și pe tânărul Efrem, viitorul făcător de minuni și episcop de Atskuri. Monahii din Khandzta i-⁠au primit cu nemulțumire, pentru că regula mănăstirii oprea prezența tinerilor, dar Grigorie i-⁠a încredințat că era o împrejurare deosebită în care voia lui Dumnezeu avea să se arate curând. A dat creșterea lor pustnicilor Teodor și Hristofor.

Când Arsenie a ajuns la vârsta cuvenită, tatăl său, Mirian, ocolind Sinodul Bisericii, l-⁠a așezat din proprie inițiativă catolicos al întregii Georgii, ajutat de un grup mic de episcopi și de mireni. Amestecul lui în treburile ierarhiei a fost o ofensă vădită pentru Biserică și pentru credincioși. La un sobor întrunit în Javakheti s-⁠a hotărât să i se ceară lui Arsenie să renunțe la scaun, deși conducătorul soborului, episcopul Efrem de Atskuri, crescuse împreună cu el. În acel moment a sosit Sfântul Grigorie, care i-⁠a încredințat pe părinți că așezarea lui Arsenie era împlinirea voii lui Dumnezeu. Tulburarea s-⁠a potolit, dragostea dintre Efrem și Arsenie s-⁠a restabilit, iar catolicosul a binecuvântat vechea biserică din Khandzta.

Cu pilda lui plăcută lui Dumnezeu și cu dragostea dumnezeiască, Sfântul Arsenie a luminat Biserica Georgiei și pe credincioși până în ultima zi a vieții. Este pomenit și ca mare istoric și filolog. I se atribuie lucrarea istorică Despre despărțirea Bisericii Georgiene de cea Armeană, în care arată că Biserica Georgiei a rămas neclintit pe calea adevăratei credințe, pe când cea armeană s-⁠a abătut când a primit erezia monofizită. Tot lui îi aparțin multe imnuri și vieți de sfinți, între care se remarcă Viața și mucenicia lui Abibos de Nekresi. A fost și ziditor de biserici: a ridicat catedrala din Tkobi-⁠Erda, în ținutul Ingușetiei, în valea râului Assa.

Este pomenit la 25 septembrie.