Serghie de Radonej

Cuviosul Serghie de Radonej este cel mai iubit sfânt al Rusiei. A fost pustnic, apoi egumen, întemeietorul mănăstirii Sfintei Treimi, azi Lavra Troițe-⁠Serghieva, și reînnoitorul vieții monahale din nord-⁠estul Rusiei în veacul al XIV-⁠lea. Pentru smerenia, rugăciunea și purtarea lui de grijă față de neam, este numit egumenul pământului rusesc. Biserica îl pomenește la 25 septembrie, ziua adormirii, și la 5 iulie, ziua aflării moaștelor.

Aproape tot ce știm despre el vine din Viața scrisă în veacul al XV-⁠lea de ucenicul său Epifanie cel Preaînțelept și prelucrată de Pahomie Sârbul. Este o scriere de evlavie, iar unele amănunte țin de tradiție.

Copilăria

S-⁠a născut într-⁠o familie de boieri, Chiril și Maria, lângă Rostov, în satul socotit de obicei Varnița, la 3 mai (stil vechi). Biserica dă anul 1314, deși istoricii au propus și 1319 sau 1322. La botez a primit numele Vartolomeu. După Viață, înainte de naștere pruncul a strigat de trei ori în pântecele mamei în timpul Liturghiei, iar ca prunc nu lua lapte miercurea și vinerea, așa că din primele zile a ținut postul.

La șapte ani a fost dat la învățătură împreună cu frații săi Ștefan și Petru. Vartolomeu nu putea învăța să citească, oricât s-⁠ar fi străduit învățătorul, și era certat și luat în râs. Într-⁠o zi, căutând caii tatălui său, a întâlnit un monah care se ruga sub un stejar. Băiatul l-⁠a rugat pe bătrân să se roage ca el să învețe literele. Monahul l-⁠a binecuvântat și i-⁠a dat un fragment de pâine sfințită, spunând că este semn al harului și al înțelegerii Scripturilor. A intrat în casa părinților, i-⁠a cerut băiatului să citească Psaltirea și a prezis că va fi mare înaintea lui Dumnezeu și a oamenilor. Din acea zi Vartolomeu a citit cu ușurință. Biserica înțelege că monahul era un înger. Scena este una dintre cele mai îndrăgite în pictura rusă.

Pe la 1328, familia, sărăcită după ce ținuturile Rostovului au fost luate de Moscova, s-⁠a mutat la Radonej. Chiril și Maria au primit schima la mănăstirea Hotkovo cu puțin înainte de moarte.

Pustia

După ce și-⁠a îngropat părinții, Vartolomeu a mers cu fratele său Ștefan în pădurea deasă, la vreo douăsprezece verste de Radonej, pe dealul Makovec. Au făcut o chilie și o biserică mică, sfințită, cu binecuvântarea mitropolitului Teognost, cu hramul Sfintei Treimi. Ștefan, neputând răbda greutățile, a plecat curând la mănăstirea Botezului Domnului din Moscova. La 7 octombrie 1337, Vartolomeu a fost tuns monah de egumenul Mitrofan și a primit numele Serghie, după mucenicul zilei. A trăit singur, răbdând ispite și vedenii.

Treptat au venit și alți monahi, iar în jurul lui s-⁠a adunat o obște de doisprezece. Serghie îi slujea pe toți cu mâinile lui: făcea chilii, căra apă, tăia lemne, cocea pâine și cosea haine, iar acestei munci îi adăuga rugăciunea, privegherea și postul. Frații se mirau că o asemenea trudă nu-⁠i strica sănătatea. Cu greu l-⁠au rugat să primească egumenia, iar în 1354 episcopul Atanasie al Volîniei l-⁠a hirotonit preot și l-⁠a pus egumen.

Viața de obște

Faima lui Serghie a ajuns până la Constantinopol. Patriarhul Filotei i-⁠a trimis o cruce, un paraman și o schimă, cu o scrisoare de binecuvântare, sfătuindu-⁠l să rânduiască o viață de obște strictă, în care monahii au totul în comun. Serghie a dus scrisoarea Sfântului Alexie, mitropolitul Moscovei, care i-⁠a dat același sfat. Pentru că unii monahi cârteau din pricina asprimii, Serghie a plecat și a întemeiat pe râul Kirjaci o nouă mănăstire cu hramul Bunei Vestiri. La mănăstirea Treimii treburile s-⁠au stricat, iar monahii l-⁠au rugat pe Alexie să-⁠l aducă înapoi. Serghie a ascultat de ierarh fără împotrivire și s-⁠a întors, lăsând la Kirjaci pe ucenicul Roman.

Mănăstirea a ajuns model pentru înnoirea monahismului rus. Ucenicii lui și ucenicii acestora au întemeiat zeci de mănăstiri în nordul Rusiei și se spune că un sfert din toate mănăstirile rusești vin din școala lui. Între ei au fost Nikon, Sava de la Storojevsk, Andronic al Moscovei, Chiril de la Lacul Alb și Atanasie de la Serpuhov. Mitropolitul Alexie, la bătrânețe, l-⁠a rugat pe Serghie să-⁠i urmeze, dar el a refuzat, preferând să rămână simplu monah.

Minuni și vedenii

Încă în timpul vieții, Serghie a primit darul facerii de minuni. A înviat un băiat pe care tatăl îl dăduse pierdut, iar oamenii veneau la el de aproape și de departe pentru vindecare și sfat. Într-⁠o zi, Sfântul Ștefan al Permului, care mergea spre Moscova, s-⁠a oprit la opt verste de mănăstire, s-⁠a închinat și a zis: „Pace ție, frate duhovnicesc”. În clipa aceea Serghie ședea la masă cu frații; s-⁠a ridicat, s-⁠a rugat și l-⁠a binecuvântat de departe pe episcop. Altă dată, la Liturghie, a slujit împreună cu el un înger al Domnului, iar el a oprit pe frați să spună despre aceasta cât timp trăia. Într-⁠o noapte, Maica Domnului i s-⁠a arătat cu Apostolii Petru și Ioan, l-⁠a atins și a făgăduit să ocrotească mănăstirea lui pentru totdeauna.

Pentru țara lui

Rusia se afla atunci sub stăpânirea tătară. În 1380, marele cneaz Dimitrie Donskoi a venit la Serghie pentru binecuvântare înainte de luptă. Serghie l-⁠a binecuvântat, i-⁠a prezis biruința și i-⁠a dat doi monahi ai mănăstirii, pe Alexandru Peresvet și pe Andrei Oslabia. La 8 septembrie 1380, ziua Nașterii Maicii Domnului, rușii au izbândit pe câmpul Kulikovo, începutul sfârșitului stăpânirii tătare. În timpul luptei Serghie și frații au stat în rugăciune. Istoricii notează că el a luat parte la viața publică numai cu reținere și numai după ce s-⁠a încredințat că Dimitrie a încercat toate căile pașnice.

Adormirea și cinstirea

Cu șase luni înainte, Serghie și-⁠a văzut sfârșitul și l-⁠a numit egumen pe ucenicul Nikon. În ajunul adormirii a adunat frații pentru ultima oară și le-⁠a poruncit să păstreze frica de Dumnezeu, curăția sufletului și dragostea nefățarnică. A adormit în Domnul la 25 septembrie 1392.

În 1408 tătarii lui Edigei au ars mănăstirea. Nikon, avertizat mai înainte printr-⁠o vedenie, a scăpat cele sfinte. La 5 iulie 1422, pe când Nikon era egumen și se începuse o nouă biserică de piatră a Treimii în același loc, Serghie s-⁠a arătat unui laic cucernic și a întrebat de ce este lăsat atât de mult în pământ și în apă. Săpând temeliile, s-⁠au găsit moaștele lui neputrezite, chiar și veșmintele nevătămate. Moaștele au fost așezate mai târziu în catedrala Treimii, unde se află și azi. Biserica l-⁠a numărat între sfinți la mijlocul veacului al XV-⁠lea (se dau anii 1448 sau 1452).

Lavra Treimii se află la Serghiev Posad, la vreo șaptezeci de kilometri de Moscova, și este prima mănăstire a Rusiei. Icoana Sfintei Treimi de Andrei Rubliov, care a viețuit acolo, a fost zugrăvită în cinstea lui Serghie, la îndemnul lui Nikon. În anii sovietici, mănăstirea a fost închisă, iar moaștele au fost scoase din catedrală. Ele au fost aduse înapoi în 1946, când Lavra a fost redeschisă. Sfântul Serghie este pomenit la 25 septembrie și de Biserica Catolică și de Biserica Angliei.