Pafnutie din Egipt

Sfântul Cuvios Mucenic Pafnutie a fost sihastru din Egipt, care a pătimit în prigoana lui Dioclețian, la răscrucea veacurilor al III-⁠lea și al IV-⁠lea, și a primit cununa muceniciei în anul 303 după un izvor. Este pomenit la 25 septembrie după calendarul vechi (8 octombrie după cel nou), împreună cu cei ce au pătimit cu el. Fișa nu se potrivește cu izvoarele în privința vieții lui, pe care o dă între 300 și 400.

Era din Egipt și trăia în pustie. În vremea prigoanei împotriva creștinilor, conducătorul Arian a poruncit să fie adus la el Sfântul Pafnutie, dar nevoitorul, fără să aștepte pe cei trimiși după el, a venit singur la stăpânitorul Egiptului ca să se mărturisească creștin și a fost dat la chinuri. Doi ostași care îl chinuiau, Dionisie și Calimah, văzând cum puterea lui Dumnezeu îl păzește pe mucenic, au crezut în Hristos Mântuitorul și de aceea au fost tăiați în cap.

Aruncat din nou în temniță, Pafnutie a adus la Hristos patruzeci de dregători pe care ocârmuitorul îi închisese acolo. Toți au fost dați focului pentru mărturisirea lui Hristos. Apoi, eliberat în chip minunat din temniță și primit cu bucurie în casa unui om bogat, numit Nestorie (sau Eustorgie), l-⁠a îndemnat la nevoința muceniciei pe însuși Nestorie, pe soția lui, Ermiona, și pe fiica lor, Ștefana, care au fost tăiați în cap de Arian. Apoi a întors la Hristos șaisprezece copii școlari, fii de părinți de seamă; ei au fost străpunși cu sulițe, iar unul dintre ei a fost ars pe rug. Optzeci de pescari, îndemnați la mucenicie, au fost uciși cu securea. Sfântul a mai adus la credință patru sute de ostași, cu căpetenia lor Eusebiu, și toți au fost arși în gropi.

După lungi chinuri, ucigașii l-⁠au aruncat în râu cu o piatră de gât, dar el a ajuns, printr-⁠o minune, înot la mal cu piatra. În cele din urmă, mucenicul a fost trimis la însuși împăratul Dioclețian, care a poruncit să fie răstignit pe un finic.

Priveliștea pătimirii lui a întors la credința în Hristos o mulțime de oameni. Dintre ei, cinci sute patruzeci și șase au mărturisit îndată că sunt creștini. Toți au primit moartea muceniceasă: unii au fost tăiați cu sabia, alții arși. Au pătimit împreună în anul 303.