Bertram din Le Mans

Sfântul Ierarh Bertram din Le Mans (Bertichramnus, Bertrand) s-⁠a născut în jurul anului 540 (după o sursă, în 553) și a murit la 30 iunie 623. A fost episcop al Le Mans-⁠ului din 586 sau 587. Este cinstit ca sfânt în Biserica din Apus și pomenit la 30 iunie, ziua morții lui, după calendarul occidental. Martirologiul Roman îl numește păstor al păcii, grijuliu cu săracii.

A fost un bogat aristocrat dintr-⁠o familie legată de Biserica merovingiană, nepot al episcopului Bertrand al Bordeaux-⁠ului. A trăit la curtea regilor Clotar I și Caribert I, apoi a început o carieră bisericească la Tours. A fost hirotonit preot la Paris, poate de episcopul Sfântul Germanus, și a ajuns arhidiacon al Parisului. Cu sprijinul regelui Guntram a fost ales episcop al Le Mans-⁠ului. A îndreptat averea Bisericii sale, risipită de predecesorul său, și a întemeiat o mănăstire, un spital și o biserică. Era cunoscut și ca vier iscusit. A fost silit de două ori la exil de adepții reginei Brunhilda (592-596 și 600-605) din pricina credincioșiei lui față de Clotar al II-⁠lea, care l-⁠a răsplătit cu danii de pământ și l-⁠a repus în scaun. A fost printre cei șaptezeci și cinci de arhierei de la sinodul de la Paris din 614. A murit de moarte firească. Testamentul lui arată o avere uriașă; la sfârșitul păstoririi lui erau în Le Mans optsprezece biserici.