Dinara a Heretiei

Sfânta Regină Dinara (Dinar) a Heretiei a fost o prințesă georgiană din dinastia Bagrationilor din Tao-⁠Klarjeti și regină stăpânitoare a Heretiei, într-⁠o vreme pusă de izvoare în secolul al X-⁠lea (izvorul în limba engleză spune al XI-⁠lea). Fișa dă anii 1000 pentru naștere și moarte, ceea ce nu are sens. Biserica Ortodoxă Georgiană o pomenește la 30 iunie (13 iulie după calendarul nou); izvoarele noastre nu spun când a fost canonizată.

Dinara era fiica eristavi-⁠eristavi („duce al ducilor”) Adarnase al III-⁠lea de Tao, a cărui soție nu se cunoaște. După „Cronicile georgiene” (Kartlis Țhovreba), regina Dinara, pe vremea domniei fiului ei Ișhanik, a întors Heretia la Biserica Ortodoxă Georgiană. Regele Ișhanik și regina Dinara au luat parte la ceremonia organizată cu prilejul alegerii noului catolicos al Albaniei, în 962. După anul 1000, regina Dinara a Heretiei nu a avut altă cale decât să se alăture Georgiei unite sub regele Bagrat. La campania lui Bagrat al III-⁠lea în Regatul Heretiei, principala reprezentantă a cercurilor conducătoare din Hereti a fost regina Dinara. Bagrat al III-⁠lea a prins-⁠o, iar ea trebuie să fi avut peste 90 de ani. G. M. Grigorian socotește că mormântul descoperit pe teritoriul mănăstirii Vahanavank, lângă orașul Kapan, cu cuvântul „Dinar” scris pe el în alfabetul armean, este al reginei Dinara.

În Rusia, povestea reginei Dinara este relatată mai îndeaproape în cronici, iar „Povestea țarinei Dinara” ar putea fi despre ea. După Movses Kaghankatvatsi, triburile slave făceau adesea incursiuni în Transcaucazia și, după toate semnele, prin ele au ajuns în Rusia știrile despre regina Dinara a Iveriei. Pe peretele de nord al Sălii Tronului din Kremlinul din Moscova se află o frescă a Sfintei Țarine Dinara, înfățișată călare pe un cal alb, biruitoare asupra vrăjmașului.