Calimah din Tracia

Sfântul Mucenic Calimah din Tracia a fost ostaș în oastea lui Iulian Apostatul și a murit mucenicește în veacul al IV-⁠lea, în anul 362, împreună cu Varvar, Vachus și Dionisie. Biserica îl pomenește la 19 mai (stil nou).

Varvar era creștin în taină. În războiul cu francii a învins într-⁠un duel un războinic uriaș al dușmanilor, de aceea a căpătat mare cinste în oaste și bunăvoința împăratului, primind titlul de comite (gardă a împăratului). După biruința asupra francilor, căpetenia Vachus a vrut să aducă jertfă zeilor păgâni și i-⁠a oferit lui Varvar cinstea primei jertfe, ca învingător. Atunci Varvar s-⁠a mărturisit pe față creștin și a refuzat jertfa. Din porunca lui Iulian Apostatul a fost supus la multe chinuri: l-⁠au atârnat și i-⁠au tăiat trupul până i-⁠au ieșit măruntaiele. Varvar a strigat ajutor către Domnul, iar un înger al lui Dumnezeu i-⁠a vindecat rănile fără urmă. Văzând minunea, comandantul Vachus și doi ostași, Calimah și Dionisie, au crezut în Hristos și s-⁠au lepădat de zeii păgâni. Pentru aceasta li s-⁠au tăiat îndată capetele.

Pe Sfântul Varvar au continuat să-⁠l chinuiască. L-⁠au legat de o roată, sub care au aprins un foc puternic, și i-⁠au turnat ulei pe trup. Dar și acum puterea lui Dumnezeu l-⁠a păstrat nevătămat, iar focul s-⁠a întors asupra chinuitorilor, pe mulți i-⁠a pârjolit și pe doi i-⁠a pierdut. Apoi mucenicul a fost chinuit încă șapte zile, dar a rămas nevătămat prin ajutor minunat de sus. Văzând în aceasta puterea lui Dumnezeu, mulți păgâni s-⁠au întors la credința în adevăratul Dumnezeu. În cele din urmă, Sfântul Varvar și-⁠a încheiat nevoința slăvită și în anul 362 i s-⁠a tăiat capul cu sabia. Trupul mucenicului a fost îngropat în orașul Metona din Peloponez de episcopul cucernic Filichie.