Eadbert de Lindisfarne

Sfântul Eadberht a fost episcop de Lindisfarne, în Anglia, din 688 până la moartea sa, la 6 mai 698. Este sfânt cinstit în Biserica Romano-⁠Catolică și, în Ortodoxie, a fost trecut în Soborul sfinților din Britania și Irlanda. Fișa noastră nu dă o zi de pomenire proprie.

După moartea Sfântului Cuthbert în 687, Sfântul Wilfrid a fost administrator al eparhiei Lindisfarne. Scurta lui ședere în scaun a fost pricină de conflict. După el a fost pus episcop de Lindisfarne Eadberht, în 688. Este amintit mai ales pentru că a întemeiat pe insula Lindisfarne biserica Sfântului Cuthbert, care a ajuns mai târziu un mare loc de pelerinaj. A făcut și o mare reparație vechii catedrale de lemn a Sfântului Finan, acoperind-⁠o cu plumb, ca să dureze mai mult.

Scrierile hagiografice îl descriu în culori alese. Chiar ajuns episcop, a trăit în sărăcie de bunăvoie și era vestit pentru nepătimirea față de avuție. Multe zile le petrecea în singurătate și rugăciune, dar în zilele când era printre oameni se arăta un bun chivernisitor. A poruncit să se dea săracilor a zecea parte din toate veniturile eparhiei și era cunoscut ca bun cunoscător al Sfintei Scripturi. Lucrarea lui, îndreptată spre păstrarea amintirii înaintașului său Cuthbert, a pus temeliile bunăstării eparhiei Lindisfarne pentru următoarele două veacuri.

El a așezat cinstirea locală a lui Cuthbert ca sfânt, care a ajuns mai târziu cinstire pentru toată Biserica, și i-⁠a mutat moaștele în biserica nou zidită. Când a murit Eadberht însuși, în 698, a fost îngropat în vechiul mormânt al lui Cuthbert, de unde trupul acestuia fusese scos mai înainte în același an. Când, în 875, monahii au părăsit Lindisfarne pustiit, au luat cu ei și moaștele lui Eadberht, care au fost duse până la urmă la Durham, unde fusese mutat și scaunul episcopal.