Caloceru de Brescia

Sfântul Calocer (Calocerus, Calogero) a fost mucenic în veacul al II-⁠lea, cinstit mai ales la Brescia și la Albenga. Se pomenește la 18 aprilie și la 19 mai. A murit, după un izvor, în 121. Faptele lui sunt scrise mult mai târziu. Este cinstit local în Apus. Izvoarele noastre nu dau un act ortodox de canonizare; îl numim sfânt al Bisericii nedespărțite din Apus, cu istorie nesigură.

Se crede că a fost ofițer în armata romană în vremea împăratului Hadrian și a slujit la Brescia, în Lombardia. Viața și legenda lui se leagă de a Sfinților Faustin și Iovita, care, după tradiție, au fost și ei soldați din Brescia. Statornicia lui Faustin și a Iovitei a dus la întoarcerea lui Calocer, care la rândul lui l-⁠a întors pe Secund din Asti. După tradiție, judecata sfinților s-⁠ar fi făcut în băile Terme d'Ercole din Milano. Niciunul dintre ei nu s-⁠a lepădat de credință și au fost osândiți să ia parte la curse, fiecare legat de carul lui. Spre mirarea tuturor, toți trei au rămas în viață. Calocer a plecat apoi să propovăduiască în orășelul Albenga, unde a fost mucenicit.

Cinstirea lui locală se mărginește la eparhiile Brescia, Milano, Asti, Ivrea și Tortona. Catedrala din Albenga, zidită în veacurile al IV-⁠lea și al V-⁠lea, i-⁠a fost închinată. Mormântul lui presupus se păstrează în muzeul orășenesc din Albenga, iar o urnă cu o parte din moaște se află în catedrală. În locul unui templu păgân prăbușit s-⁠a arătat un izvor, care îi poartă numele. Alături s-⁠a ridicat o biserică a Maicii Domnului, apoi a Sfântului Vicențiu, în jurul căreia s-⁠a întemeiat o mănăstire de maici. Paraclisul Sfântului Calocer din apropiere a fost nimicit de bombardamentele din război și dărâmată. La Albenga se mai păstrează rămășițele ansamblului mănăstirii Sfântului Calocer, azi părăsite și numite zonă arheologică. Mai există și o altă tradiție, după care moaștele sfântului au fost mutate în veacul al IX-⁠lea la Civate.