Chiril al VI-⁠lea al Constantinopolului

Sfântul Sfințit Mucenic Chiril al VI-⁠lea, în lume Constantin Serpețoglu, a fost patriarh ecumenic al Constantinopolului din 1813 până în 1818 și a fost spânzurat de turci la Adrianopol, la Paștile anului 1821, la începutul războiului de independență al grecilor. Poporul i-⁠a spus „Etnomartiras”, mucenicul neamului. Biserica îl pomenește la 18 aprilie.

Începuturile și slujirea de arhiereu

S-⁠a născut în 1769 (după alte izvoare, 1775) la Adrianopol, în Tracia, din părinți săraci, originari din Cezareea. A învățat în orașul său, ca elev iscusit, și a căpătat ocrotirea mitropolitului Calinic, mai târziu patriarh Calinic al V-⁠lea, care l-⁠a hirotonit diacon în 1791 și l-⁠a luat secretar. Când Calinic a fost ales patriarh, în 1801, l-⁠a făcut mare arhidiacon al Patriarhiei, și Chiril s-⁠a ocupat mai ales de așezarea Școlii Patriarhale, mutată atunci la Kuruceșme. În septembrie 1803 a fost ales mitropolit al Iconiei (Konya), unde a stat șapte ani și a lucrat pentru înființarea de școli, ajutorarea elevilor săraci, împărțirea de cărți și luminarea poporului. În 1810 a fost mutat la mitropolia Adrianopolului.

Patriarh ecumenic

La 4 martie 1813, după retragerea patriarhului Ieremia al IV-⁠lea, a fost ales patriarh ecumenic. Era unul dintre cei mai învățați patriarhi; știa și turcește și învăța adesea în biserică în limba turcă pe creștinii care nu știau grecește. A scris mai multe cărți, între care un dicționar bulgaro-⁠grec, cu ajutorul unor prieteni bulgari. A purtat grijă deosebită de școli: a întemeiat o școală de muzică, a rânduit spitalul neamului, a tipărit multe cărți, mai ales religioase, a pus în rânduială finanțele Patriarhiei și a deschis din nou tipografia patriarhală și Școala cea Mare a Neamului. În 1815 a dat îngăduința să se ridice din nou mănăstirea Sfântul Nicolae din Thira, iar în 1818, printr-⁠un sigiliu, a declarat mănăstirea Kykkos din Cipru patriarhală și stavropighială. Se bănuiește că a fost sfetnic al Societății Filiki Eteria. După unii, sultanul Mahmud al II-⁠lea l-⁠a silit să se retragă, ceea ce s-⁠a petrecut la 13 decembrie 1818. S-⁠a întors la Adrianopol.

Mucenicia

Când a izbucnit Revoluția din 1821, numele lui a fost trecut în porunca sultanului de a fi omorâți vreo treizeci de clerici și fruntași ai Adrianopolului. A fost spânzurat la 18 aprilie 1821 (după alte însemnări, 22 aprilie stil nou) la poarta mitropoliei, în aceeași zi în care a fost spânzurat la Constantinopol patriarhul Grigorie al V-⁠lea. Trupul i-⁠a rămas atârnat trei zile (prima dată funia s-⁠a rupt, iar turcii au socotit aceasta o superstiție) și apoi a fost aruncat în Maritsa. Mai târziu, un sătean i-⁠a găsit rămășițele și le-⁠a îngropat; mormântul se află și azi în curtea unei case din satul Pythio, lângă râu.

Cinstirea

A fost trecut între sfinți de Sfântul Sinod al Bisericii Greciei în 1993, iar Patriarhia Ecumenică l-⁠a canonizat la 11 februarie 2022 (după alte însemnări, 11 ianuarie). Este pomenit la 18 aprilie sau în duminica Sfântului Toma.