Calv de Napoli

Sfântul Ierarh Calv de Napoli a fost episcop al Neapolei, în sudul Italiei, din 749 până la adormirea sa, în 761. Principala sursă istorică despre el este prima parte a „Faptelor episcopilor napolitani”, scrisă la începutul secolului al IX-⁠lea de un autor anonim. Nu se știe nimic despre originea lui.

A urcat pe scaunul Neapolei după Sfântul Cosma, mort în 748 sau 749. Deși în mijlocul secolului al VIII-⁠lea Bizanțul, din ale cărui stăpâniri italiene făcea parte Neapole, fusese cuprins de mișcarea iconoclastă, izvoarele nu spun nimic despre felul în care clerul și poporul orașului au trăit evenimentele. Dintre faptele lui se știe doar că a poruncit zidirea unui oratoriu închinat mucenicului Sosie. A păstorit doisprezece ani, patru luni și trei zile. Urmaș i-⁠a fost Pavel al II-⁠lea.

La scurtă vreme după moarte, napolitanii au început să-⁠l cinstească drept sfânt, lucru dovedit de pomenirea numelui în martirologiul din secolul al IX-⁠lea. Pomenirea se face de două ori: la 20 martie și la 18 noiembrie, după calendarul apusean (stil nou). Este cinstit ca sfânt al Bisericii nedespărțite.