Chendea

Sfântul Cuvios Chendea făcătorul de minuni este unul dintre Sfinții Alamani ai Ciprului, veniți din Palestina. La optsprezece ani a plecat la Ierusalim, unde s-⁠a făcut monah. S-⁠a retras apoi în pustia Iordanului, într-⁠o mică peșteră, într-⁠un loc abrupt și greu de ajuns, hrănindu-⁠se cu lăstari fragezi, ca Sfântul Ioan Botezătorul. Prin rugăciune și post a început să facă minuni. Odată l-⁠a căutat Anania, un renumit ascet din părțile acelea, și l-⁠a rugat să scoată demonii din fiul unui dregător. Chendea nu s-⁠a lăsat convins la început, dar în cele din urmă s-⁠a rugat și tânărul a fost eliberat. După această minune a primit multe stăruințe, a fost hirotonit preot și a intrat într-⁠o mănăstire, însă viața agitată a mănăstirii nu i-⁠a plăcut și curând a plecat din nou în pustie.

Acolo n-⁠a rămas mult, pentru că dușmanii credinței i-⁠au izgonit pe cuvioșii din pustie. Împreună cu ei, Chendea a părăsit nevoința și, după o călătorie zbuciumată, a ajuns în portul Pafos. Corabia s-⁠a sfărâmat de tot, dar cuvioșii au ieșit nevătămați și s-⁠au risipit prin Cipru, fiecare unde a găsit loc de nevoință. Chendea și-⁠a așezat coliba pe o stâncă abruptă, lângă țărmul Pafosului. A fost mult încercat de diavol: într-⁠o seară acesta a luat chip de om, i-⁠a căzut la picioare cerând binecuvântare, iar sfântul, înspăimântat, a căzut cu capul în prăpastie, dar prin harul lui Dumnezeu n-⁠a pățit nimic; altă dată a pus în fața lui o femeie frumoasă, care a vrut să-⁠l scandalizeze, dar sfântul a scăpat prin rugăciune; altădată l-⁠a dat pe mâna unui tâlhar ucigaș, care l-⁠a bătut, i-⁠a luat rasa și i-⁠a ars coliba.

Într-⁠o zi a poftit să-⁠l întâlnească pe tovarășul său de nevoință, Iona, care locuia spre Famagusta, foarte departe. Pe drum, în fiecare sat oamenii îi aduceau bolnavi, iar el îi vindeca. Supărat de aceasta, a intrat într-⁠o peșteră și a hotărât să nu mai iasă. Atunci un înger l-⁠a luat pe Iona din chilia lui și l-⁠a dus într-⁠o clipă la peștera lui Chendea; după ce s-⁠au îmbrățișat și au vorbit, îngerul l-⁠a dus înapoi. Chendea și-⁠a încheiat nevoința în ținutul Famagustei, lângă satul Avgorou, unde a adormit; din moaștele lui a început să iasă bună mireasmă și să se facă minuni. Mult mai târziu s-⁠a zidit o biserică și o mănăstire lângă peștera lui. În 1972 mai era acolo doar biserica și cinci-⁠șase chilii în mare parte dărâmate; după aceea maicile au ridicat chilii noi, iar mănăstirea a redevenit loc de ajutor pentru bolnavi. Se spune că aghiasma de acolo a țâșnit prin rugăciunea lui. Se află că vindecă mai ales nevralgiile.

O mărturie povestită de stareța mănăstirii spune că, în invazia turcă din 1974, Sfântul Chendea i s-⁠a arătat cu o lună înainte și i-⁠a poruncit să nu părăsească mănăstirea, căci turcii se vor opri chiar în fața ei. Maicile au rămas, în ciuda presiunilor armatei, și turcii s-⁠au oprit exact unde spusese sfântul. Aceste povestiri locale îl amestecă uneori cu Sfântul Ioan Hozevitul, pomenit la 3 octombrie. O părticică din moaștele lui se păstrează la Mănăstirea Kykkos. Este pomenit la 6 octombrie, după calendarul Bisericii Greciei (stil nou); în satul Avgorou ziua este sărbătoare publică.