Mihail Soiuzov

Sfântul sfințit mucenic și mărturisitor Mihail Soiuzov (1869 până la 19 octombrie 1922) a fost protoiereu și paroh la Petrograd, osândit pentru împotrivirea față de confiscarea odoarelor bisericești și mort în spitalul închisorii de tifos exantematic. A fost numărat între noii mucenici și mărturisitori ai Rusiei prin hotărârea Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Ruse din 25 august 2022. Se pomenește în ziua morții, 6 octombrie stil vechi (19 octombrie stil nou). Izvorul îl numește și sfințit mucenic, și preot mărturisitor.

Viața

S-⁠a născut în 1869 la Jernovițî, ținutul Ustiujna, gubernia Novgorod, în familia unui preot. La 15 aprilie 1875 tatăl a fost mutat la biserica Sfintei Treimi din satul Ozerevo. Mihail a învățat la școala duhovnicească din Borovici, a absolvit în 1889 seminarul din Novgorod și în 1893 Academia Teologică din Sankt-⁠Petersburg, cu titlul de candidat în teologie, cu dreptul de a căuta magistratura fără examen oral, cu lucrarea „Istoria predicii monahale în Rusia în secolele XV și XVI”. La stăruința Sfântului Ioan de Kronstadt a fost numit psalt al catedralei Sfântului Andrei din Kronstadt. În septembrie 1893 s-⁠a căsătorit cu Antonina Nikolaevna Stefanovskaia, fiica diaconului catedralei, și la 10 octombrie a fost hirotonit diacon de mitropolitul Paladie al Petersburgului. La 28 aprilie 1895 a fost hirotonit preot și numit paroh al bisericii Alexandru Nevski din al doilea Corp de Cadeți și învățător de religie. În 1909 a fost ridicat protoiereu.

După desființarea corpului de cadeți, în 1917, a fost mutat, la cerere, la biserica Intrării în Biserică din partea Petrogradului, sub mitropolitul Veniamin. La 13 septembrie 1918, la începutul „Terorii Roșii”, a fost arestat fără învinuiri și închis în bastionul Trubețkoi al cetății Petru și Pavel; după o lună a fost eliberat. Din 1919 a fost paroh al catedralei Sfântul Vladimir și, din 1920, protopop al districtului opt din Petrograd. În aprilie 1922, în campania de confiscare a odoarelor bisericești, enoriașii catedralei s-⁠au împotrivit; la 20 mai părintele Mihail a fost arestat și la 5 iulie osândit sub învinuirea de „răspândire a unor chemări vinovate ale mitropolitului Veniamin” la trei ani de închisoare cu izolare strictă. Nu s-⁠a recunoscut vinovat și a murit în spitalul închisorii, la 19 octombrie 1922, de tifos. A fost îngropat pe cimitirul Smolensk, lângă sora lui, Anna, aproape de capela Sfintei Xenia a Petersburgului. A fost reabilitat în 1990.

Cinstirea

A fost numărat între sfinți de Sfântul Sinod la 25 august 2022. La 22 decembrie 2022 i s-⁠au aflat moaștele pe cimitirul Smolensk și au fost purtate în biserica Învierii, apoi în biserica icoanei Maicii Domnului de la Smolensk; la 4 februarie 2023, în ajunul sărbătorii noilor mucenici, au fost duse solemn în catedrala Sfântul Vladimir, în fața mitropolitului Varsanufie, unde se află și azi, spre închinare. În Sankt-⁠Petersburg, lângă stația de metrou Obuhovo, s-⁠a zidit o biserică de lemn în cinstea lui, sfințită la 11 februarie 2023. Pe locul fostului mormânt este un monument-⁠cenotaf de piatră cu icoana lui gravată.