Columba de Córdoba

Sfânta Mucenică Columba din Córdoba (Columba a Spaniei) a fost o fecioară și monahie născută la Córdoba, în Spania, și ucisă în jurul anului 853 de stăpânirea musulmană, în timpul unei prigoniri a creștinilor. Face parte dintre Mucenicii din Córdoba. Izvoarele de care dispunem o dau drept sfântă a Bisericii Catolice și nu arată nicio hotărâre ortodoxă privitoare la ea; este deci un cult apusean, din vremea califatului din Córdoba, iar calendarul nostru îi dă ziua de 17 septembrie. După istorici, cultul ei este probabil o împletire a două fecioare mucenice, Columba a Spaniei și Columba din Sens, mucenică franceză din secolul al III-⁠lea.

Viața

Columba s-⁠a născut la Córdoba, cea mai mică dintre trei copii. După istoricul sfinților Alban Butler, viața ei a fost scrisă de Sfântul Eulogiu din Córdoba în „Amintirea sfinților”, relatarea lui despre prigoana creștinilor începută în Spania în 850; după el, „chiar scăzând din exagerări, Columba avea mare faimă de sfințenie”. Surorile ei Elisabeta și Martinus, împreună cu soțul Elisabetei, au întemeiat o mănăstire dublă la Tábanos, într-⁠un ținut muntos la nord de Córdoba. Fratele ei Martin a fost egumenul secției de bărbați. Columba, însuflețită de pilda lor, era hotărâtă să se facă monahie, dar planurile ei au fost, pentru scurt timp, stânjenite de mama ei, o văduvă, care voia s-⁠o mărite. Curând după ce mama a înțeles că împotrivirea e zadarnică, a murit, iar Columba a intrat la Tábanos.

După istoricul Kenneth B. Wolf, relatarea lui Eulogiu despre viața Columbei la Tábanos este plină de „hiperbolă”, dar „revelatoare”: Columba „suferea de o neliniște copleșitoare față de propriile ei neajunsuri” și de „o adâncă nesiguranță în privința puterii ei de a rezista ispitei”. A urma pe surorile ei la Tábanos a fost, spune Wolf, un mod de a-⁠și ușura neliniștile, dar nu socotea că a izbutit, fiindcă și-⁠a înmulțit autopedepsele după ce a făcut voturile; „castitatea, cheia de boltă a rânduielii de pocăință, nu i-⁠a fost de ajuns”, iar mucenicia era un mod de a „contribui într-⁠un chip pozitiv la propria ei mântuire”.

Mucenicia

În 852, după ce prigoana din Spania ținuse doi ani, obștea a fost silită să părăsească Tábanos și s-⁠a refugiat într-⁠o casă din Córdoba, lângă biserica Sfântului Ciprian. Columba a ignorat hotărârea episcopilor de a nu stârni prigoana, a ieșit din casă, s-⁠a înfățișat înaintea magistratului musulman al orașului și l-⁠a osândit pe Mahomed și legea lui. Magistratul a condamnat-⁠o la tăierea capului, la 17 septembrie 853. A fost al șaselea mucenic executat sub Mohamed I și una dintre Mucenicii din Córdoba, un grup de patruzeci și opt de mucenici uciși în această vreme. Trupul ei a fost aruncat în mlaștinile Guadalquivirului, dar a fost găsit de alți creștini și îngropat la bazilica Sfânta Eulalia de la Fragellas; izvorul grec spune că a fost scos neatins. Se spune că moaștele ei au fost apoi duse și cinstite în două biserici, la abația Santa María de Nájera și la priorat, dependent de ea, închinat Sfintei Columba.

Ce arată istoricii despre cult

Istoricul Allyson M. Poska spune că cultul Columbei este „probabil o împletire a două fecioare mucenice”: Sfânta Columba din Sens (Comba), mucenică franceză din secolul al III-⁠lea, și Columba a Spaniei. Poska bănuiește că o biserică vizigotică închinată Sfintei Columba la Bande, aproape de granița portugheză, ar putea arăta răspândirea cinstirii ei înaintea invaziei musulmane. Legenda s-⁠a amestecat probabil cu cea a Columbei din Sens când coloniști au repopulat Galicia după izgonirea musulmanilor din ținut.