Ioachim I

Sfântul Ioachim I, numit și Ioachim Atenianul sau Pani, a fost patriarh grec al Alexandriei în a doua jumătate a secolului al XV-⁠lea și în prima jumătate a celui de-⁠al XVI-⁠lea, între 1486 (sau 1487) și 1565 sau 1567, cu o întrerupere. Biserica Alexandriei l-⁠a proslăvit ca sfânt ierarh, iar în 2003 Sfântul Sinod al Bisericii Ruse i-⁠a trecut numele în diptic. Este pomenit la 17 septembrie.

Viața

Era originar din Atena și a părăsit Grecia împreună cu părinții, după invazia turcă. A petrecut doisprezece ani pe Sinai, iar în 1480 a ajuns în Palestina, unde s-⁠a apropiat de viitorul patriarh al Ierusalimului, Gherman. Vizitând adesea Egiptul, a câștigat faimă și autoritate, și în 1487, la vârsta de treizeci și opt de ani, a fost ales în scaunul patriarhal al Alexandriei. Izvoarele ridică în față asprimea nevoinței lui și faptul că pietatea lui era recunoscută chiar și de cei de altă credință. Datele nașterii (în jur de 1448-1449), începutului păstoririi (1486 sau 1487) și sfârșitului (1565 sau 1567) nu sunt sigure.

Când Egiptul a fost cucerit de sultanul turc Selim I (1512-1520), Ioachim a cerut o garanție care să întărească privilegiile patriarhiei. A păstrat legătura cu curtea țarilor Rusiei, de unde primea ajutor bănesc pentru susținerea scaunului patriarhal. La inițiativa sinodului de la Constantinopol din 1544, el a statornicit rânduiala ca toți arhiepiscopii Sinaiului de acum înainte să fie numiți de patriarhul Ierusalimului. În lunga lui păstorire a fost martor la schimbări politice mari în Orientul Apropiat: în 1516-1517 turcii au cucerit Siria și Egiptul, care au rămas timp de veacuri în Imperiul Otoman.

În 1556 a trimis o scrisoare țarului Ivan al IV-⁠lea, cerând monarhului ortodox un ajutor material pentru mănăstirea Sfânta Ecaterina din Sinai, care suferise de pe urma turcilor. În 1558 țarul a trimis în Egipt o solie condusă de arhidiaconul Ghenadie, care a murit însă la Constantinopol înainte de a ajunge. De atunci solia a fost condusă de negustorul din Smolensk Vasili Pozniakov. Delegația lui a vizitat Alexandria, Cairo și Sinaiul, i-⁠a adus patriarhului o blană și o icoană trimise de țar și a lăsat o relatare interesantă a călătoriei de doi ani și jumătate. Monahul rus Arsenie (Suhanov) a arătat, vizitând Egiptul în 1651, că în Cairo trăiau statornic șase sute de arabi și greci ortodocși, iar împreună cu cei veniți, aproximativ o mie.

Minunea muntelui

Cu patriarhul Ioachim se leagă o tradiție despre minuni mari săvârșite prin rugăciunea lui. Când în Egipt bântuia ciuma, un dușman al creștinilor, medic de meserie, a răspândit între turci zvonul că vinovați de nenorocire sunt creștinii, care ar vrăji apa. Calomnia a ajuns la sultanul Egiptului, care a cerut să-⁠i fie adus patriarhul Ioachim, spre lămuriri. Sultanul a avut mai întâi o lungă discuție cu el despre credință, dar, văzând că sfântul apără credința creștină cu convingere adâncă și cu dovezi limpezi și respinge islamul, i-⁠a poruncit să mute, spre dovedirea cuvintelor Evangheliei, un munte din apropierea Cairului. Patriarhul nu s-⁠a clătinat în credință: a cerut câteva zile pentru rugăciune, iar cu credincioșii a îmblânzit pe Domnul prin post, priveghere și rugăciuni, cerând să nu-⁠i rușineze. La ceasul rânduit, în fața unei mulțimi mari, patriarhul a spus muntelui, în numele lui Hristos, să se mute din locul lui în altul: muntele s-⁠a cutremurat din temelii și și-⁠a părăsit locul. Oprit de același nume al lui Hristos, el a primit în turcă numele „dur-⁠dag” („stai, munte”). Tradiția copților atribuie mutarea muntelui, identificat posibil cu Mokattam, lui Simon Tăbăcarul.

Neștiind cum să-⁠i clatine pe ortodocși, răuvoitorii au pregătit o otravă mortală și l-⁠au convins pe sultan să-⁠i poruncească patriarhului să o bea, din nou cu trimitere la cuvintele lui Hristos. Sultanul a poruncit să i se dea otrava. Plin de credința în puterea Crucii lui Hristos, patriarhul a binecuvântat paharul cu semnul crucii, a băut și a rămas nevătămat. Apoi, clătind paharul cu apă, a cerut ca apa să o bea medicul care pregătise băutura. Nu s-⁠a putut refuza, pentru că sultanul însuși a cerut aceasta. Medicul a băut apa și a murit. Aflând de aceste întâmplări, patriarhul Constantinopolului, Sfântul Nifon, a trimis la Alexandria pe episcopul de Randinie, Acachie, și pe cuviosul Teofil, ca să afle amănunte, iar ei au confirmat minunea. Ioachim a murit în 1567, spun izvoarele, la vârsta de 119 ani.