Cunigunda

Cunigunda de Luxemburg a fost soția împăratului Henric al II-⁠lea al Sfântului Imperiu Roman și, după moartea lui, monahie într-⁠o mănăstire întemeiată de ea. A trăit în jurul anilor 975-1040 și este cinstită ca sfântă, mai ales în Bamberg și în Luxemburg, al cărui ocrotitor se socotește. Este pomenită la 3 martie, iar în Germania și la 13 iulie.

Familia și căsătoria

S-⁠a născut în jurul anului 975-980, ca unul dintre cei unsprezece copii ai contelui Siegfried I de Luxemburg și ai Hedwigei. Era o urmașă, în a șaptea generație, a lui Carol cel Mare. S-⁠a căsătorit în jurul anului 999 cu Henric, pe atunci duce al Bavariei, care avea să devină în 1002 rege al Germaniei și în 1014 împărat. Căsătoria lor n-⁠a avut copii. Predania spune că ea voise să se facă monahie și că cei doi au trăit în feciorie, după înțelegere; unii cercetători cred însă că hagiografii de mai târziu au înțeles greșit lipsa copiilor, iar alții că erau legați printr-⁠o dragoste statornică.

Regină și împărăteasă

În 1002, arhiepiscopul Willigis de Mainz a încoronat-⁠o regină la Paderborn, la 10 august. A fost prima regină germană încoronată singură; înaintea ei, soțiile regilor deja încoronați primeau direct coroana de împărăteasă, la Roma. La 14 februarie 1014 a fost încoronată împărăteasă împreună cu Henric în Biserica Sfântul Petru, din mâinile papei Benedict al VIII-⁠lea.

Cunigunda a avut o mare înrâurire în treburile statului. În acte, soțul ei o numea părtașă la domnie, iar ea lua parte la sfaturile imperiale și, la 1007, la sinodul de la Frankfurt. Când Henric era plecat la războaie, a condus ea țara (în 1012 și 1016). După izvoare, în 1018 l-⁠a convins pe soț să dea înapoi ducatul Bavariei fratelui ei Henric, care îl pierduse prin răscoală. În 1021 a prezidat tribunalul regal de la Regensburg. A sprijinit danii pentru Biserică, între care înființarea episcopiei de Bamberg (1007-1008), pentru care a dat din propria zestre. Bogățiile pe care ea și Henric le-⁠au risipit în fapte de milostenie au lăsat-⁠o mai târziu săracă.

În vremea unei boli grave, Cunigunda a făgăduit că, dacă se va vindeca, va întemeia lângă Kassel o mănăstire de maici benedictine. Și-⁠a ținut cuvântul, iar mănăstirea de la Kaufungen s-⁠a înălțat în 1017. Când Henric a murit, în 1024, înainte ca lucrarea să se sfârșească, ea a fost regentă a Imperiului, împreună cu frații ei, episcopul Dietrich de Metz și ducele Henric al Bavariei, până la alegerea lui Conrad al II-⁠lea, la 8 septembrie 1024, căruia i-⁠a predat fără împotrivire însemnele imperiale.

Monahia de la Kaufungen

După un an, în 1025, Cunigunda s-⁠a retras la Kaufungen. La sfințirea mănăstirii a adus o părticică din Sfânta Cruce, și-⁠a dezbrăcat veșmintele împărătești și a îmbrăcat haina monahală; potrivit unor izvoare, a fost tunsă în monahism la 13 iulie 1025, de arhiepiscopul Aribo. A trăit acolo în rugăciune, îngrijind bolnavii și făcând milostenii. S-⁠a sfârșit la 3 martie, după cele mai multe izvoare în 1040 (altele spun 1033 sau 1039), și a fost îngropată în catedrala din Bamberg, lângă soțul ei.

În legenda care s-⁠a păstrat, învinuită de necredință față de soțul ei, ea a trebuit să calce cu picioarele goale pe fiare de plug înroșite în foc și a rămas nevătămată. Papa Inocențiu al III-⁠lea a canonizat-⁠o la 29 martie 1200, iar în 1201 moaștele ei au fost așezate lângă cele ale lui Henric, în catedrala din Bamberg. Un asteroid descoperit în 1920 i-⁠a primit numele.