Vasilisc din Comana

Sfântul Mucenic Vasilisc din Comana a fost, după tradiție, nepotul Sfântului Mare Mucenic Teodor Tiron și a primit cununa muceniciei la Comana Pontului, în vremea prigoanei de la începutul veacului al IV-⁠lea. Biserica îl pomenește la 3 martie, împreună cu frații săi de mucenicie, și la 22 mai.

S-⁠a născut în Amasia, în Pont, într-⁠o familie creștină. Odată cu Cleonic și Eutropiu, rude ale sale, a vestit minunile unchiului său Teodor și a căutat să-⁠i aducă la credință pe păgânii din părți. Prinși de guvernatorul Asclepiodot, au fost bătuți fără milă, dar, după povestire, li s-⁠au arătat Domnul și Sfântul Teodor, iar rănile li s-⁠au vindecat pe loc. Mulți păgâni, mirați de minune, au crezut în Hristos și au fost decapitați. Rugăciunea celor trei a făcut să se prăbușească statuia zeiței Artemis, iar ei au fost legați de pari, stropiți cu smoală fierbinte, sfâșiați cu cârlige de fier și frecați pe răni cu amestec de muștar, sare și oțet. În dimineața de 3 martie, Eutropiu și Cleonic au fost răstigniți, iar Vasilisc a fost trimis la Comana Pontului și închis.

Când a venit noul guvernator Agripa, Vasilisc se pregătea în temniță pentru mucenicie. Domnul i s-⁠a arătat în vis, i-⁠a făgăduit ajutor și i-⁠a vestit că va muri la Comana. Păzitorii, care îl socoteau om sfânt, l-⁠au lăsat să meargă în satul lui să-⁠și ia rămas bun de la mamă și frați, pe care i-⁠a îndemnat să țină tare credința.

Aflând, Agripa s-⁠a mâniat, i-⁠a pedepsit pe păzitori și a trimis ostași să-⁠l aducă înapoi. Au pus în lanțuri grele pe Vasilisc, l-⁠au încălțat cu încălțăminte cu cuie și l-⁠au dus spre Comana. La un popas, ostașii au intrat să mănânce în casa unei femei, iar Vasilisc a fost legat de un copac sub soarele arzător. Atunci s-⁠a auzit un glas: „Nu te teme, Eu sunt cu tine”, iar din stâncă a ieșit un izvor. Cuprinși de spaimă, ostașii și femeia l-⁠au dezlegat. Bolnavii din sat au venit la el și s-⁠au vindecat prin rugăciunea lui.

Adus înaintea lui Agripa și îndemnat să jertfească zeilor, a răspuns că aduce lui Dumnezeu în fiecare ceas jertfa laudei. Se spune că, la rugăciunea lui, idolul a căzut în țărână, iar templul a fost mistuit de foc din cer. Guvernatorul a poruncit să i se taie capul și să fie aruncat trupul în râu. Același Agripa, spune tradiția, a înnebunit, a găsit puțin din sângele mucenicului în praf, l-⁠a legat sub brâu, s-⁠a vindecat și a primit Botezul.

Mai târziu, Marin, cetățean al Comanei, a zidit o biserică peste moaștele lui, pe care credincioșii le socot făcătoare de minuni. Tradiția amintește că în această biserică a petrecut Sfântul Ioan Gură de Aur ultima noapte din viață, în anul 407. O altă variantă a povestirii îl socotește episcop al Comanei și mort la Nicomidia, dar tradiția cea mai răspândită îl păstrează ca mucenic simplu al Pontului.