David din Evia

Cuviosul David din Evia (David Bătrânul) a fost egumen și întemeietor de mănăstire în Eubeea, în vremea stăpânirii turcești. Născut la Gardenitsa, în Ftiotida, în a doua jumătate a secolului al XV-⁠lea sau la începutul celui următor, a fost monah în Magnesia, la Athos și la Nafpaktos, egumen la Panagia Varnakova și apoi pustnic și ctitor al mănăstirii care îi poartă numele, în nordul Eubeei. Este cinstit ca dascăl al neamului grec și ca sfânt făcător de minuni. Pomenirea lui este la 1 noiembrie. Izvoarele nu se pun de acord asupra anilor vieții lui.

Anii de ucenicie

Sfântul David s-⁠a născut la Gardenitsa, fostul district cadastral al comunității Kyparissi, din Ftiotida. Izvoarele diferă asupra anului nașterii: cca 1490 (după Ch. G. Petrinelis), cca 1485 (după alți biografi), 1519 (după mitropolitul Teofil Kanavos de Gortina) sau, după izvorul sârb, începutul secolului al XVI-⁠lea, și el ar fi fost fiu de preot. Anul morții este arătat fie 1589, fie 1601, iar un izvor spune că a trăit până în prima jumătate a secolului al XVI-⁠lea. Aceste date nu se potrivesc între ele și nu pot fi aduse la una.

Se spune că la trei ani a avut o vedenie. Sfântul Ioan Botezătorul i s-⁠a arătat și l-⁠a îndemnat să-⁠l urmeze. După viața lui, îl dusese la biserica locală, unde ar fi stat șase zile înaintea icoanei acestui sfânt. La cincisprezece ani a plecat din satul natal ca să slujească într-⁠o mănăstire din Magnesia, împreună cu ieromonahul Acachie, cunoscut în regiune ca monah vrednic și bun predicator, unde a rămas cinci ani. Apoi David și Acachie au părăsit acea mănăstire ca să se nevoiască la mănăstirea zidită de Alexie I Comnenul, din regiunea Ossa, lângă Olimp, unde David a primit să fie hirotonit ierodiacon.

Nu după mult timp au mers să vadă Muntele Athos și Lavra Sfântului Atanasie Athonitul. Apoi David l-⁠a urmat pe Acachie, care fusese hirotonit episcop al Sfintei Mitropolii a Nafpaktosului și Artei (după izvorul sârb, hirotonit de patriarhul Ieremia al II-⁠lea), în eparhia lui, și curând a fost hirotonit ieromonah.

Egumen și pustnic

Fiind egumen al mănăstirii Panagia Varnakova din Eupalio, Focida (1520-1532), David a mers la muntele Steiri, între Helicon și Parnas, unde a întemeiat o mănăstire nouă, mică. Pe urmă a fost învinuit că ar fi fost pricina fugii câtorva robi ai unui stăpân agarean din Livadia și, pentru aceasta, a fost arestat, chinuit și închis. Eliberat, nu s-⁠a mai întors la Steiri. După izvorul sârb, localnicii l-⁠au răscumpărat. În căutarea unui loc unde să se poată nevoi, a ajuns în Eubeea. S-⁠a așezat acolo unde azi se află mănăstirea închinată lui, unde, pe atunci, era o capelă dărăpănată a Schimbării la Față a Mântuitorului, deasupra satului Rovies.

Mănăstirea

Pe măsură ce faima sfântului se răspândea, tot mai mulți creștini veneau să-⁠l vadă și să-⁠l cunoască, și s-⁠a ivit nevoia de a zidi acolo o mănăstire. Prin urmare David a plecat temporar ca să strângă bani între diferitele comunități creștine (a ajuns până în Imperiul Rus). În câțiva ani, mănăstirea nou zidită a fost închinată Schimbării la Față a Domnului. Se spune că, primind în Rusia multe obiecte de preț ca ajutor pentru zidire, și fiindu-⁠i greu să le ducă, le-⁠a sigilat, le-⁠a aruncat în mare, le-⁠a binecuvântat, și ele au călătorit singure până în Eubeea, unde l-⁠au întâmpinat când a ajuns și el. A rămas acolo până la adormirea sa, la o vârstă înaintată. A rămas cunoscut prin viața lui virtuoasă și prin ajutorul dat nevoiașilor. A fost unul dintre dascălii luminați ai neamului, care a contribuit mult la educația grecilor robiți. Atât el, cât și urmașul său, Sfântul Iacov Tsalikis, sunt cunoscuți ca sfinți făcători de minuni, grabnic ajutători.

Troparul lui spune că Eubeea a aflat prin el un mare ornament, pe preaslăvitul David cel dumnezeiesc, locaș al virtuții sfinte, următor adevărat al lui Hristos și întocmai cu toți cuvioșii, și îl roagă să mijlocească pentru noi mila cea mare.