Iacov din Castoria

Sfântul nou mucenic Iacov din Castoria (în jur de 1500 până la 1 noiembrie 1519 sau 1520) a fost un monah de neam bulgar din satul Gorenți, în eparhia Castoriei, care a propovăduit în ținutul lui natal și a fost spânzurat de turci la Adrianopol, împreună cu cei doi ucenici ai lui, ierodiaconul Iacov și monahul Dionisie. Izvoarele noastre nu dau data canonizării; Viața lui a fost scrisă și cinstită pe Athos, iar moaștele lui sunt la schitul Înaintemergătorului al mănăstirii Iviron. Nu avem zi de pomenire pentru el.

Viața

S-⁠a născut în satul Gorenți (azi Corisos din Kastoria, în Grecia), pe atunci în Imperiul Otoman, în familia bulgarilor localnici Martin și Parascheva. S-⁠a îmbogățit din creșterea oilor, dar a fost pârât de fratele lui, care îl pizmuia, cadiului local, că ar fi găsit o comoară. A scăpat de prigoană vânzându-⁠și turmele și mutându-⁠se la Constantinopol, unde s-⁠a făcut negustor de oi și s-⁠a îmbogățit și mai mult. În vremea aceea, impresionat de învățăturile patriarhului Nifon al II-⁠lea al Constantinopolului, cunoscut în popor ca vindecător și făcător de minuni, i s-⁠a spovedit, apoi și-⁠a dat averea săracilor și s-⁠a retras la mănăstirea athonită Dohiaru, iar mai târziu la schitul părăsit al Înaintemergătorului de la Iviron, pe care l-⁠a înnoit. A stat acolo o vreme, ca ucenic al unui bătrân numit Ignatie. S-⁠a desăvârșit duhovnicește atât, încât a ajuns făcător de minuni și înainte-⁠văzător. S-⁠a dedat tăcerii și singurătății în adâncul Sfântului Munte, tulburate doar sâmbăta și duminica de câțiva ucenici.

Mai târziu a părăsit mănăstirea și a început să propovăduiască prin ținutul lui natal, Castoria. A învățat monahi și a vizitat cetatea Petra, Meteora și mănăstirea Înaintemergătorului din Dervekisten, lângă Nafpaktos. Ca propovăduitor rătăcitor și-⁠a întărit faima de vindecător și făcător de minuni, ca scoțător de demoni și om care știa să obțină de la Domnul apă de izvor și ploaie, și a adunat în jurul lui mulți adepți și ucenici. Prin aceasta a atras o nouă învinuire din partea episcopului Acachie al Castoriei, de pregătire a unei răscoale, și au fost arestați, împreună cu starețul Iacov, doi dintre ucenicii lui: ierodiaconul Iacov și monahul Dionisie. Starețul a fost interogat și chinuit de beiul din Trikala, care n-⁠a putut smulge nicio mărturisire. După Teofan al Ohridei a fost trimis la Dimotika, apoi la Adrianopol, ca să-⁠l judece însuși sultanul Selim I, cu nouă-⁠zece luni înainte de moartea stăpânitorului; după Viață, Iacov i-⁠ar fi prevestit moartea lui Selim. Judecat și chinuit întâi de sultan, apoi de un pașă, Iacov din Castoria și ucenicii lui n-⁠au recunoscut nimic, ci au propovăduit creștinismul chinuitorilor și, la dorința sultanului, care voia să-⁠i facă să primească islamul, au discutat cu pașa teme teologice. Au fost osândiți la moarte prin spânzurare. Iacov și-⁠a împărtășit în închisoarea din Adrianopol cei doi ucenici cu o prescură ascunsă, după care a primit de la Dumnezeu adormirea. Monahul Dionisie și diaconul Iacov au fost spânzurați împreună cu trupul învățătorului lor, la 1 noiembrie 1519 sau 1520.

Moaștele

Moaștele lui au fost răscumpărate de creștini și îngropate la mănăstirea Sfânta Anastasia Izbăvitoarea de Otrăvuri, din Galatista, lângă Salonic. Mai târziu Dionisie al Ardamerului și fostul mitropolit al Salonicului, Damaschin, i-⁠au convins pe monahii de la Sfânta Anastasia să dea moaștele noului mucenic Iacov din Castoria schitului Înaintemergătorului de la Iviron, unde se făcuse monah.