David din Hermopole

Sfântul Cuvios David din Hermopole a trăit în veacul al VI-⁠lea. A fost căpetenie de tâlhari în Egipt, în pustia Hermopolei, și a ajuns un monah desăvârșit. Se pomenește la 19 septembrie.

Înainte de a intra în mănăstire, David a condus o bandă de tâlhari, a făcut multe omoruri și alte nelegiuiri. Ajuns la bătrânețe, s-⁠a gândit la viața lui și s-⁠a înspăimântat de faptele sale. Părăsind banda, a plecat la o mănăstire și a rugat pe egumen să-⁠l primească între frați, ca să se pocăiască. Egumenul a refuzat, spunându-⁠i că viața lor e foarte aspră și că nu va avea putere. David a stăruit și în cele din urmă i-⁠a spus egumenului că este vestitul tâlhar David. A spus că, dacă nu i se deschid porțile mănăstirii ca să se pocăiască, se va întoarce la viața de mai înainte, va nimici mănăstirea și va ucide pe monahi. Atunci egumenul l-⁠a primit, și, spre mirarea tuturor, David a devenit un monah pilduitor. Prin nevoințele lui aspre i-⁠a întrecut pe toți frații.

După un timp, Domnul a trimis la David pe Arhanghelul Gavriil, să-⁠i vestească că Domnul l-⁠a iertat. Dar Cuviosul David, din smerenie, nu a putut crede că un păcătos atât de mare a primit atât de repede iertarea. Arhanghelul i-⁠a spus atunci că, pentru puțina lui credință, David va rămâne mut. David a cerut stăruitor să-⁠i rămână darul vorbirii pentru rugăciune, pentru citirea canonului și pentru slujbele Bisericii. I s-⁠a dăruit aceasta, iar în rest a rămas mut. La sfârșitul vieții a primit de la Dumnezeu darul facerii de minuni: a vindecat mulți bolnavi și a alungat duhurile rele din cei îndrăciți. După ce a trăit așa mulți ani, s-⁠a mutat la Domnul.