Dimitrie Izvorâtorul de Mir

Sfântul Mare Mucenic Dimitrie, Izvorâtorul de Mir, numit în popor Sfântul Dumitru, a primit cununa muceniciei la Tesalonic, pe la anul 306, în vremea marii prigoane a lui Dioclețian și a lui Galerius. Biserica îl cinstește ca ocrotitor al Tesalonicului și ca unul dintre cei mai iubiți sfinți militari. Din mormântul lui a curs, după tradiție, mir cu bun miros, de unde îi vine numele de Izvorâtorul de Mir.

Viața și mucenicia

Potrivit Vieții sale, Dimitrie s-⁠a născut la Tesalonic, în Macedonia, din părinți creștini care își țineau credința în taină. L-⁠au botezat într-⁠o biserică făcută în casa lor și l-⁠au crescut în dreapta credință. După moartea tatălui, care era dregător roman în oraș, împăratul Galerius l-⁠a numit în locul lui, cu sarcina de a apăra cetatea și de a pune capăt creștinismului.

Dimitrie a primit slujba, dar în aceeași zi a mărturisit în fața tuturor că este creștin. A propovăduit în oraș și a adus pe mulți la Hristos. Vestea a ajuns la împărat, iar Maximian, care se întorcea dintr-⁠un război cu neamurile slave, s-⁠a oprit în Tesalonic. Dimitrie și-⁠a încredințat averea slujitorului său Lup, ca să o împartă săracilor, și s-⁠a pregătit prin post și rugăciune pentru cununa muceniciei. Adus înaintea împăratului, a mărturisit că este creștin și a fost aruncat în temniță.

În zilele acelea, împăratul a pus să se facă lupte în amfiteatru. Luptătorul Lie, favoritul lui, biruia pe cei care ieșeau înaintea lui, între ei și creștini siliți să lupte, aruncându-⁠i de pe un podiș pe sulițe înfipte jos. Creștinul Nestor, cu binecuvântarea lui Dimitrie, a luptat cu Lie și l-⁠a răpus. Mâniat, împăratul a poruncit să fie ucis Nestor, iar a doua zi dimineață pe Dimitrie. La 26 octombrie, ostașii au intrat în temniță și l-⁠au găsit rugându-⁠se; l-⁠au străpuns cu sulițele. Trupul lui a fost îngropat noaptea de creștinii din Tesalonic. Lup a luat haina însângerată a stăpânului și inelul lui, iar prin ele s-⁠au făcut multe minuni.

Moaștele și biserica

Tradiția spune că, la scurtă vreme după moartea sa, a fost ridicată o bazilică pe mormântul lui. Un mare dregător din Iliria, numit Leonție, vindecat de o boală de paralizie, a ridicat o biserică mai mare în locul acela. La săparea temeliilor s-⁠au aflat moaștele. Se mai spune că Sfântul i s-⁠a arătat lui Leonție și nu l-⁠a lăsat să ia o parte din moaște, așa că acesta a luat doar giulgiul pătat de sângele mucenicului. Bazilica Sfântul Dimitrie, din mijlocul veacului al V-⁠lea, este până azi cel mai însemnat locaș închinat lui. Mult timp s-⁠a cinstit mormântul gol, sub un chivot de argint, iar mirul care curgea a dat naștere supranumelui de Izvorâtor de Mir. Arhiepiscopul Ioan al Tesalonicului a scris în jurul anului 610 prima carte a „Minunilor” Sfântului.

Istoricii observă că cele mai vechi pomeniri ale mucenicului din Sirmium (azi Sremska Mitrovica) arată către un alt Dimitrie, diacon, pomenit la 9 aprilie. Din această pricină, unii cercetători cred că venerarea lui a trecut de la Sirmium la Tesalonic, când orașul a devenit centrul militar al zonei, pe la 441-442. Biserica a păstrat însă cinstirea Marelui Mucenic al Tesalonicului.

Ocrotitorul cetății

De-⁠a lungul veacurilor, tesalonicenii au crezut că Sfântul a apărat orașul de asediile slavilor și ale altor dușmani. De aceea a ajuns cinstit ca sfânt războinic, deseori alături de Sfântul Gheorghe. Pe vremea când Demetra era cinstită ca ocrotitoare a pământului, el a ajuns, în satele Greciei, și ocrotitor al agriculturii și al păstorilor. Cruciații l-⁠au luat patron al lor, iar în Rusia domnitorii din neamul lui Rurik l-⁠au cinstit mult; sâmbăta dinaintea praznicului său este în Biserica Rusă zi de pomenire a morților. Frații Asen, întemeietorii celui de-⁠al doilea Țarat bulgar, l-⁠au socotit ocrotitorul lor.

Bazilica a fost prefăcută în moschee după cucerirea otomană din 1430 și a redevenit biserică în 1912. Moaștele au ajuns, se pare, în Italia, în vremea latină (sfârșitul secolului al XII-⁠lea sau începutul celui de-⁠al XIII-⁠lea). Descoperite în 1520 la San Lorenzo in Campo, au fost aduse la Tesalonic în parte în 1978 (capul) și în 1980 (cea mai mare parte), iar câteva părți au rămas în Italia. În Tesalonic se ținea la praznicul lui o mare sărbătoare, Dimitriile, reînviată în 1960 ca festival cultural.

Biserica Ortodoxă Română îl prăznuiește la 26 octombrie. Bisericile care țin calendarul vechi îl pomenesc la 8 noiembrie, iar la sârbi este slava de familie Mitrovdan; orașele Sremska Mitrovica și Kosovska Mitrovica îi poartă numele. Numele Dumitru și Dimitrie sunt printre cele mai răspândite în lumea ortodoxă, iar moaștele lui sunt în Bazilica Sfântul Dimitrie din Tesalonic.