Dimitrie Kiranov

Sfântul Sfințit Mucenic Dimitrie Kiranov, protoiereu la Ialta, s-⁠a născut în 1879 în gubernia Taurida, într-⁠o familie de preoți bulgari. A primit cununa muceniciei prin împușcare la 4 ianuarie 1938, în închisoarea din Simferopol. Este pomenit la 4 ianuarie, la 7 februarie, în Soborul noilor mucenici și mărturisitori ai Bisericii Ruse, la 2 decembrie, în Soborul noilor mucenici și mărturisitori ai mitropoliei Crimeei, și la 28 decembrie, în Soborul sfinților din Crimeea.

Neamul preoților bulgari Kiranov număra pe atunci peste trei sute de ani. După războiul ruso-⁠turc, tatăl lui, preotul Mihail Stefanovici Kiranov, a organizat mutarea a opt sute de familii în sudul Rusiei; o sută șaizeci și șapte au trecut în Basarabia și au întemeiat satul Glavan, din ținutul Akkerman. Dimitrie a avut doi frați, Victor, protoiereu, mai târziu slăvit între sfinți, și Vladimir, medic, plecat în Bulgaria, și o soră, Olimpiada. A absolvit seminarul din Taurida, a slujit patru ani ca citeț și în 1904 a fost hirotonit preot. A slujit în satul Ivanovka, ținutul Melitopol, la biserica Sfântului Ioan Teologul, apoi la biserica Înălțării, iar din 1913 la catedrala Sfântului Ioan Gură de Aur din Ialta. Pretutindeni a împletit slujirea preoțească cu predarea în școlile bisericești. A fost nu numai un păstor foarte activ, ci și un predicator înzestrat, la ale cărui predici se aduna mereu multă lume.

Prigoana

În 1923, în Ialta au sosit reînnoitorii, însoțiți de un agent GPU: protoiereul Serghei Bajenov și așa-⁠zisul arhiepiscop Alexandru Vvedenski. Ei au cerut să li se dea catedrala Alexandru Nevski, iar în caz de refuz au amenințat tot clerul orașului. Starețul a refuzat hotărât. L-⁠au luat la GPU pe el și pe încă cinci preoți, între care și pe părintele Dimitrie, învinuit că a pomenit pe Patriarh la slujbe și că i-⁠a trimis o urare pentru urcarea în fruntea Bisericii. Toți au fost duși la închisoarea din Simferopol. După anchete li s-⁠a poruncit să părăsească Crimeea și gubernia Ekaterinoslav pentru un an. După un an părintele Dimitrie a fost ridicat la rangul de protoiereu și s-⁠a întors la catedrala Sfântului Ioan Gură de Aur. Stăpânirea îl necăjea mereu, încercând să-⁠l facă să renunțe la slujirea râvnitoare. În 1929 singurul lui fiu, Lev Kiranov, în vârstă de nouăsprezece ani, a fost arestat și trimis în surghiun, iar părintele a fost amendat cu două mii de ruble. În 1930 a fost osândit la cinci luni de muncă silnică și amendat de miliție pentru că a lăsat la slujbă un preot străin de catedrala din Ialta.

Arestarea și moartea

Puterea a încercat să închidă paraclisul Sfântului Nicolae al catedralei, să pună mâna pe averea lui și apoi să-⁠l desființeze, dar părintele Dimitrie a încuiat paraclisul. Văzând paraclisul încuiat, bolșevicii au dat o hotărâre ca părintele să plătească o mie o sută treisprezece ruble, cât a fost prețuită podoaba paraclisului. Enoriașii au strâns repede suma, dar puterea nu s-⁠a liniștit, și curând părintele a fost arestat de OGPU, învinuit de agitație antisovietică și de strângere ilegală de bani de la credincioși. A fost osândit la trei ani de surghiun în Kazahstan. S-⁠a întors din surghiun în 1935, deja foarte bolnav, și a continuat slujirea. Ca stareț al catedralei Alexandru Nevski din Ialta, a întemeiat un fond de ajutor material pentru clericii arestați, pentru membrii obștii și pentru rudele lor. Curând a fost iar arestat, în 1937, când arestările se făceau în masă, învinuit ca îndrumător al unei grupări contrarevoluționare de bisericești; mai ales învinuirea de a fi dat ajutor bisericilor întemnițate. A fost osândit la moarte cu confiscarea averii și împușcat în închisoarea din Simferopol la 4 ianuarie 1938.