Hrisogon

Sfântul Mucenic Hrisogon a fost un ofițer din armata romană, tăiat cu sabia în vremea persecuției lui Dioclețian și cinstit la Aquileea. Este învățătorul și părintele duhovnicesc al Sfintei Mari Mucenițe Anastasia Izbăvitoarea de Otravă. Biserica Ortodoxă îl pomenește la 22 decembrie, iar cea Catolică la 24 noiembrie. Este ocrotitorul orașului Zadar, în Croația.

Viața După tradiție, Hrisogon era un ofițer al armatei romane. Împăratul Dioclețian i-⁠a oferit dregătoria de prefect al unei provincii dacă se lepăda de creștinism, dar el a refuzat și a fost osândit la moarte. Numele lui, din grecește, înseamnă „născut de aur”, adică „scump, prețios”. Cea mai veche amintire a lui este în Martirologiul atribuit lui Ieronim, la 31 mai și la 24 noiembrie, ca mucenic din Aquileea, ucis în prigoana lui Dioclețian și cinstit în orașul în care a pătimit.

Aproape de veacul al VI-⁠lea s-⁠a născut o legendă care l-⁠a făcut roman și l-⁠a legat de Sfânta Anastasia, spre a explica cinstirea lui în biserica din Roma care îi poartă numele. După ea, Hrisogon a fost învățătorul creștin al Anastasiei, fiica nobilului roman Pretextat. Aruncat în temniță în vremea prigoanei, l-⁠a mângâiat prin scrisori pe Anastasia, încercată greu, care îi cerea să se roage pentru soțul ei, Publiu, ca să primească credința. Aflând că mulți creștini din Roma, încurajați de Hrisogon, nu se leapădă de Hristos, Dioclețian a poruncit să fie adus în lanțuri înaintea lui. Hrisogon a rămas neclintit în fața măgulirilor și amenințărilor și L-⁠a mărturisit pe Hristos ca singurul Dumnezeu adevărat. Împăratul, mâniat, a poruncit să fie dus într-⁠un loc pustiu și decapitat. Potrivit legendei, trupul i-⁠a fost aruncat în mare, dar valurile l-⁠au adus la mal, iar bătrânul preot Zoil l-⁠a îngropat. Tradiția pune moartea lui la 23 noiembrie. Unele izvoare grecești vorbesc de Niceea ca loc al pătimirii, iar altele despre Aquileea.

Cinstirea Cinstirea mucenicului din Aquileea s-⁠a răspândit foarte devreme la Roma, unde în Trastevere o biserică veche, pomenită prima dată în 499, îi poartă numele. El este amintit în Canonul roman, în rugăciunea Communicantes. Ortodocșii îl pomenesc la 22 decembrie împreună cu fiica lui duhovnicească, Sfânta Anastasia. La Zadar, în Croația, i s-⁠a închinat o biserică romanică din secolul al XII-⁠lea, iar o parte din moaștele lui se păstrează acolo într-⁠o racla făcută în 1326, în Expoziția permanentă de artă bisericească.