Petru Movilă

Sfântul Ierarh Petru Movilă a fost mitropolit al Kievului, al Galiției și al întregii Rusii, între 1633 și 1646, fiu de domnitor român din Moldova, apărător al Ortodoxiei și întemeietor al Colegiului din Kiev, devenit Academia Kiev-⁠Movilă. Este pomenit la 31 decembrie (în ziua morții lui, după stilul vechi) și la 15 iulie; Biserica Ortodoxă Rusă i-⁠a trecut numele în calendar în 2005, iar Biserica Ortodoxă Ucraineană l-⁠a canonizat în 1996.

Neamul și tinerețea

S-⁠a născut la Suceava, în 1596, în familia boierilor Movilești, din care au ieșit mai mulți domnitori ai Moldovei și ai Țării Românești. Tatăl său, Simion Movilă, a domnit în Țara Românească și apoi în Moldova; mama lui, Marghita, s-⁠a făcut mai târziu monahie, cu numele Melania. Unchii lui, Gheorghe Movilă, mitropolit al Moldovei, și Ieremia Movilă, au fost, și ei, în fruntea țării. Era urmaș din vița lui Ștefan cel Mare, prin Petru Rareș. După ce tatăl lui a murit, în 1607, Petru și mama sa au căutat adăpost în Polonia, la Kameneț-⁠Podolsk și apoi, din 1608, în castelul lui Stanisław Żółkiewski, unde au stat șaisprezece ani. A învățat la școala „Frăției ortodoxe” din Lvov, a studiat limbile latină, greacă, slavonă și polonă și științele vremii. Potrivit obiceiului nobililor polonezi, a purtat arme și a luat parte la luptele cu turcii de la Țuțora (1620) și Hotin (1621-1622).

Monahul și arhimandritul

Sub înrâurirea mitropolitului Iov Borețki și a arhimandritului Lavrei Pecerska, Zaharia Copâstenski, s-⁠a hotărât să se călugărească. După o pregătire duhovnicească la moșia sa de la Rubiejovka, unde a ridicat o biserică cu hramul Sfântul Ioan cel Nou de la Suceava, a primit tunderea la Lavra Pecerska, în 1625, iar în 1627 a fost ales arhimandrit, la 31 de ani. Era o vreme de tulburare: după Unirea de la Brest, mulți nobili treceau la greco-⁠catolicism și la catolicism, multe școli erau închise și tipăriturile se împuținaseră. Petru Movilă a restaurat mănăstirile și peșterile cu moaște ale Lavrei și a întărit tiparnița, care scotea cărți ortodoxe nu doar în slavonă, ci și în latină.

Mitropolit și ctitor de cultură

În 1632, ca trimis al clerului ortodox la Sejmul de la Varșovia, la alegerea regelui Vladislav al IV-⁠lea, a obținut recunoașterea Bisericii Ortodoxe din Polonia, cu patru eparhii și mitropolia Kievului, libertatea slujbelor, dreptul de a ridica biserici, frății, școli și tipografii. Și mănăstirile din Kiev au fost date mitropolitului ortodox. A fost întărit mitropolit al Kievului, cu păstrarea arhimandritiei, și hirotonit la Lvov, în 1633. Tot în 1632 a întemeiat la Lavră o școală pentru tinerii monahi, cu predare în latină, unită apoi cu școala Frăției din Kiev; din ea a ieșit Colegiul Movilean, azi Academia Kiev-⁠Movilă. Elevii veneau din familii nobile, clericale, cazace și țărănești și învățau slavona, latina, greaca, polona, filosofia, matematica, astronomia, muzica și istoria. A înființat o rețea de școli și colegii și a creat o consistorie în Biserica Ortodoxă. În 1635, la cererea domnului Țării Românești, Matei Basarab, i-⁠a trimis tiparniță și tipografi.

Rolul lui a fost însemnat la Sinodul de la Iași din 1642: Mărturisirea ortodoxă a credinței, scrisă de el împreună cu alții în 1640, a fost aprobată la Kiev (1640), iar la Iași, cu participarea celor mai vechi șase patriarhii, a fost primită în formă îndreptată. Este autor al unui Molitfelnic (Trebnic), tipărit în 1646. A murit la Kiev la 31 decembrie 1646 (1 ianuarie 1647) și a fost îngropat în catedrala Adormirii a Lavrei Pecerska, după dorința lui.