Dimitrie Spaski

Sfântul Sfințit Mucenic Dimitrie Spaski, preot (1877-1918), a slujit în satul Ust-⁠Nem din ținutul Komi și a predicat în limba zâriană. A primit cununa muceniciei prin împușcare la 19 septembrie 1918, în apropiere de satul Pomozdino, și a fost îngropat de localnici. Este pomenit la 19 septembrie, la 7 februarie, în Soborul noilor mucenici și mărturisitori ai Bisericii Ruse, și la 11 februarie, în Soborul sfinților din Komi.

S-⁠a născut în 1877 în satul Koigorodok, ținutul Ust-⁠Sîsolsk, gubernia Vologda, în familia preotului Vasian Dmitrievici Spaski. După seminar a lucrat ca învățător de religie la școala zemstvei, învățător de cântare la școala bisericească și citeț la catedrala Sfintei Treimi din Ust-⁠Sîsolsk. S-⁠a căsătorit cu Anna Ivanovna Pokrovskaia, fiica unui preot, a fost hirotonit preot și au avut patru copii. A slujit la biserica Mântuitorului din satul Ust-⁠Nem. Enoriașii lui erau komi, care înțelegeau puțin limba slavonă a slujbelor. Părintele Dimitrie ținea zilnic predici în limba zâriană și pentru aceasta era foarte iubit. A continuat să predea în mai multe școli și a fost deputat de district pentru treburi de anchetă și gospodărie.

Pătimirea

În 1918, la porunca Cekăi, o ceată de pedepsire a ostașilor roșii a fost trimisă de la Ust-⁠Sîsolsk la Troițko-⁠Pecioriusk. Urca râul Vîcegda pe un vapor numit Binevoitorul. Ceata s-⁠a oprit la Ust-⁠Nem la 15 septembrie. A început jaful: ostași beți intrau în case, prădau, pretutindeni se auzeau împușcături. Părintele Dimitrie a mers ca de obicei la biserică să facă slujba de seară. După slujbă a ținut predică pentru zâriani, care își umpleau mereu biserica ca să asculte învățătura preotului. În ziua aceea a spus că aceste nelegiuiri vor lua curând sfârșit și că Dumnezeu va răsplăti fiecăruia după faptă. În timpul predicii au intrat în biserică ostași, care nu știau zâriana, s-⁠au apropiat de părintele Dimitrie și i-⁠au poruncit să anunțe poporului că a venit puterea sovietică și că dacă nu i se supun, le va fi rău. Preotul nu le-⁠a răspuns nimic; a strâns în tăcere și a ieșit din biserică.

Târziu, în seara aceea, au năvălit în casa lui câțiva ostași. Cel mai mare a poruncit cu glas tare: îmbracă-⁠te, popo. Ceilalți au început să răstoarne totul. Preoteasa Anna a alergat la părintele Dimitrie cu cuvintele: pe cine ne lași? Cuvintele din urmă ale lui au fost: Dumnezeu nu vă va lăsa. A doua zi, ostașii roșii au venit iar la familia rămasă fără preot și i-⁠au poruncit să părăsească casa, lăsând acolo toate bunurile. Anna Ivanovna a luat cei patru copii, în ce era îmbrăcată, și au ieșit în stradă. Părintele a fost dus pe vapor și legat la pupa. Detașamentul roșu a mers mai departe pe râu. Pe drum, preotul a fost chinuit și interogat. Tot pe drum s-⁠a alcătuit învinuirea: ține predici împotriva puterii sovietice, numind-⁠o putere tâlhărească. Comandantul detașamentului, Mandelbaum, a trimis mai târziu raport la Kotlas că ședința Cekăi din Ust-⁠Sîsolsk, ținută chiar pe vapor, a hotărât să-⁠l osândească pe preotul Spaski la moarte, ceea ce s-⁠a și făcut îndată. Părintele Dimitrie Spaski a fost împușcat a patra zi după arestare, în apropiere de satul Pomozdino.

Țăranii din partea locului au povestit fiicei preotului ultimele lui zile: ostașii roșii l-⁠au bătut tot timpul cu nagaicile, pentru că nu s-⁠a lepădat de credința lui Hristos, iar el îi numea slujitori ai satanei. Vaporul a fost oprit către dimineață într-⁠un loc pustiu. La marginea pădurii i-⁠au poruncit preotului să-⁠și sape singur groapa; se vede că n-⁠a izbutit s-⁠o sape adânc. După ce l-⁠au împușcat și au aruncat nisip peste groapă, ploaia, care a căzut toată ziua, a spălat nisipul, iar mâna lui ieșea din mormânt. La trei zile după împușcare, preoteasa Anna, împreună cu locuitorii satelor vecine, a dus trupul soțului în satul Pomozdino, unde părintele Dimitrie a fost îngropat în cimitirul local. Slujba de înmormântare a făcut-⁠o părintele Alexie Tiurnin, paroh al bisericii Nașterii Maicii Domnului din Pomozdino, împușcat și el mai târziu. Pe mormântul noului mucenic au pus o cruce, dar s-⁠au temut să scrie numele lui pe ea. Mai târziu, pe locul vechiului cimitir, aflat în centrul satului, s-⁠a ridicat clădirea comitetului raional.