Dionisie din Tracia

Sfântul Mucenic Dionisie din Tracia a fost ostaș și a primit moartea mucenicească prin tăierea capului, în veacul al IV-⁠lea, în oastea lui Iulian Apostatul, împreună cu Varvar ostașul, cu Bacu și cu Calimah. Se pomenesc la 19 mai.

Sfântul Varvar era creștin în taină. În războiul cu francii a biruit într-⁠o luptă între doi pe un războinic uriaș al dușmanilor și a câștigat mare cinste în oaste și bunăvoința împăratului, primind titlul de comite, adică de gardă de corp a împăratului. După biruința asupra francilor, comandantul Bacu a vrut să aducă jertfă zeilor păgâni și i-⁠a propus lui Varvar, ca biruitor, cinstea celei dintâi jertfe. Atunci Sfântul Varvar s-⁠a mărturisit pe față creștin și a refuzat să jertfească. Pentru aceasta, din porunca lui Iulian Apostatul, a fost supus la multe chinuri: l-⁠au atârnat și i-⁠au tăiat trupul până când i-⁠au căzut măruntaiele. Sfântul Varvar a chemat în ajutor pe Domnul; atunci a venit un înger al lui Dumnezeu și i-⁠a vindecat rănile, încât nu a mai rămas niciun semn. Văzând minunea, comandantul Bacu și doi ostași, Calimah și Dionisie, au crezut în Hristos și s-⁠au lepădat de zeii păgâni. Pentru aceasta au fost decapitați îndată. Pe Sfântul Varvar au continuat să-⁠l chinuiască: l-⁠au legat de o roată, sub care au aprins un foc mare, iar trupul i l-⁠au stropit cu untdelemn. Dar și aici puterea lui Dumnezeu l-⁠a păzit nevătămat pe sfântul mucenic, iar focul s-⁠a întors asupra chinuitorilor, pe mulți i-⁠a ars, iar pe doi i-⁠a ucis. După aceasta, sfântul mucenic a mai fost chinuit șapte zile. Dar prin ajutor minunat de sus a rămas nevătămat. Atunci mulți păgâni, văzând în aceasta puterea lui Dumnezeu, s-⁠au întors la credința în Dumnezeul adevărat. În sfârșit, Sfântul Varvar și-⁠a încheiat nevoința slăvită și în anul 362 a fost tăiat cu sabia. Trupul mucenicului a fost îngropat în orașul Metone din Peloponez de episcopul cucernic Filichie.