Eata de Hexham

Sfântul Ierarh Eata de Hexham, ucenic al Sfântului Aidan, a fost egumen la Melrose și apoi episcop de Hexham și de Lindisfarne; a adormit la 26 octombrie 686. A fost primul nativ al Northumbriei care a ocupat scaunul de la Lindisfarne. Este un sfânt al Bisericii nedespărțite.

Dus copil la Lindisfarne, a fost crescut ca monah sub Aidan și a fost unul dintre cei doisprezece monahi trimiși să întemeieze mănăstirea-⁠fiică de la Melrose, al cărei egumen a fost ales în 651. În jurul anului 658 a plecat și a întemeiat o mănăstire la Ripon, luându-⁠l cu el pe tânărul Sfânt Cuthbert, ca primitor de oaspeți. În 661 regele Alchfrith l-⁠a alungat din Ripon și a pus în loc pe Wilfrid, iar Eata s-⁠a întors la Melrose. Beda îl descrie ca om blând și foarte cinstit, bun chivernisitor în vreme de ciumă, de tulburări și de mari schimbări bisericești.

La sinodul de la Whitby, din 663, Eata a primit, spre deosebire de Colman, rânduielile Bisericii romane. După plecarea lui Colman, Tuda a fost pus episcop, iar Eata a trecut de la Melrose la Lindisfarne ca egumen și l-⁠a numit prior pe Cuthbert. În 678, arhiepiscopul Teodor a împărțit eparhia Northumbriei; Eata a ajuns episcop al Berniciei, cu scaunele de la Hexham și Lindisfarne. După trei ani, Hexham a fost dat lui Trumbert, iar Eata a rămas la Lindisfarne. Când Cuthbert a fost ales episcop de Hexham, în 684, nu voia să-⁠și lase sihăstria de la Farne; după sfințirea lui, la Paștile anului 685, cei doi au făcut schimb de scaune, iar Eata a ocupat Hexham în ultimul an al vieții.

Este pomenit la 26 octombrie, data liturgică din calendarul ortodox (aceeași zi a lunii pe stil vechi și pe stil nou).