Ecvtime Takaișvili

Sfântul Ecvtime Takaișvili, numit Omul lui Dumnezeu, a fost istoric, arheolog și binefăcător georgian, care a păstrat comoara culturală a neamului său în vremuri de prigoană. A adormit în 1953, iar Biserica Ortodoxă Georgiană l-⁠a canonizat în 2002, cu numele „Eutimie, Omul lui Dumnezeu”. Este cinstit la 3 ianuarie în Biserica Georgiană.

S-⁠a născut în 1862 în satul Likhauri, în Guria, în familia nobilului Simon Takaișvili. Rămas din timp fără părinți, a fost crescut în casele rudelor. A terminat gimnaziul din Kutaisi cu medalie de argint, iar în 1887 Universitatea din Sankt Petersburg. Între 1887 și 1917 a predat istoria Georgiei în școli de seamă din Tbilisi și a luat parte la o intensă activitate științifică și culturală. Între 1907 și 1921 a condus Societatea de Istorie și Etnografie a Georgiei. În anii 1907 până în 1910 a organizat expediții arheologice în regiunea istorică georgiană Tao-⁠Klarjeti, azi în Turcia. A scris numeroase lucrări despre istoria și arheologia Georgiei și a Caucazului, care au valoare și astăzi, și a fost primul editor al multor scrieri georgiene vechi.

După Revoluția din februarie 1917 s-⁠a angajat și în viața publică. A semnat în mai 1918 Declarația de independență a Georgiei, a luat parte la întemeierea Universității de Stat din Tbilisi și a fost ales viceprezident al Adunării Constituante a Republicii Democratice Georgia, între 1919 și 1921. Când armata roșie a pus capăt independenței în 1921, și-⁠a pierdut posturile și a plecat în exil în Franța, odată cu guvernul. A luat cu sine tezaurul național al Georgiei, numeroase piese de preț ale culturii materiale georgiene, ajunse în 39 de lăzi mari. Au fost duse la Marsilia, apoi la Paris, într-⁠un depozit bancar. Deși oficial proprietar era guvernul în exil, de fapt el a purtat grija întregii colecții. La începutul anilor 1930 a câștigat un proces cu Salome Obolenskaia, fiica ultimului prinț al Mingreliei, care cerea o parte din tezaur. În ciuda ofertelor mai multor muzee europene și a marilor greutăți materiale, n-⁠a vândut niciodată nici o piesă din colecție. A păzit-⁠o până în 1933, când Societatea Națiunilor a recunoscut Uniunea Sovietică, ambasada georgiană din Paris a fost desființată, iar tezaurul a trecut în stăpânirea statului francez.

În 1935 a cerut guvernului francez să înapoieze colecțiile Georgiei, dar abia în noiembrie 1944 a reușit să atragă atenția ambasadorului sovietic asupra soartei lor. Bunele relații dintre Stalin și generalul de Gaulle au ajutat la întoarcerea tezaurului în Georgia. Takaișvili și-⁠a petrecut ultimii ani la Tbilisi sub arest la domiciliu și a murit la 21 februarie 1953, de inimă. A fost înmormântat la Panteonul Didube, iar în 2002 rămășițele sale au fost mutate la Panteonul Mtațminda. Al doilea gimnaziu din Tbilisi îi poartă numele, există un muzeu al său în capitală și altul în satul natal, unde în fiecare an, la 16 ianuarie, se ține „Ecvtimeoba”, ziua lui Ecvtime. În 2013 a primit post-⁠mortem titlul de Erou Național al Georgiei.