Genoveva din Paris

Cuvioasa Genoveva din Paris a fost o fecioară închinată lui Dumnezeu, ocrotitoarea Parisului, care în vremea năvălirii hunilor a întărit cetatea prin rugăciune. Este cinstită de Biserica Ortodoxă și de cea Catolică, ca una dintre sfintele Galiei de dinainte de marea schismă. Pomenirea ei este la 3 ianuarie (16 ianuarie pe stil nou). Despre viața ei se știu multe lucruri de la o Viață scrisă după moarte, al cărei autor și valoare istorică sunt discutate de cercetători.

Copilăria la Nanterre

S-⁠a născut în jurul anului 420, după alte izvoare 423, la Nanterre, aproape de Paris, în familia lui Sever și a Geronției, oameni de rând, dar cu nume obișnuite la aristocrația galo-⁠romană. Ca multe fete ale vremii, păștea oile tatălui ei, iar poporul a spus mai târziu că era fiică de oameni săraci. Pe când avea în jur de șapte ani, în 429, episcopul Gherman al Auxerre-⁠ului (31 iulie) și episcopul Lup al Troyes-⁠ului, în drum spre Britania, să lupte cu erezia lui Pelagiu, s-⁠au oprit la Nanterre.

În mulțimea care i-⁠a întâmpinat, Gherman a zărit-⁠o pe Genoveva, a chemat-⁠o la el și le-⁠a spus părinților ei că va fi mare înaintea Domnului și va duce mulți la mântuire. Fetița a răspuns că voia să se dăruiască lui Hristos. A doua zi, Gherman a găsit la picioarele sale o monedă de aramă cu semnul Crucii și i-⁠a dat-⁠o spre amintire, rugând-⁠o să nu poarte niciodată podoabe de aur, perle sau argint. Din acea zi, Genoveva a mers cu și mai multă râvnă la slujbe.

Mama, apa și închinarea

Într-⁠o zi de sărbătoare, mama ei, Geronția, a împiedicat-⁠o să meargă la biserică și, cuprinsă de mânie, a lovit-⁠o peste obraz. A orbit pe loc și a rămas fără vedere douăzeci și una de luni. Când a înțeles că se împotrivise voii lui Dumnezeu, i-⁠a cerut fiicei apă din fântână. Genoveva a rugat pe Domnul cu lacrimi, a însemnat apa cu semnul Crucii și mama, spălându-⁠se, a început să vadă, iar după a treia spălare a văzut limpede. Aceasta a fost cea dintâi dintre minunile ei, iar fântâna de la Nanterre a rămas multe veacuri loc de pelerinaj.

La cincisprezece ani a fost adusă împreună cu alte două fete la episcop, să primească acoperământul fecioarelor închinate. Episcopul a făcut-⁠o să treacă prima, cu toate că era cea mai tânără. Prin post, priveghere și rugăciune a primit de la Dumnezeu darul înainte-⁠vederii și al facerii de minuni. Când părinții i-⁠au murit, s-⁠a mutat la Paris, în casa nașei sale.

Viața în Paris

La Paris a trăit în nevoință aspră. De la cincisprezece la cincizeci de ani a postit de duminică până joi și de joi până duminică, mâncând doar pâine de orz și fasole, și nu a băut niciodată vin. După cincizeci de ani, la porunca episcopilor, a adăugat pește și lapte. Privegherea de sâmbătă seara o socotea mare, pentru că arată cum trebuie să fie întreaga viață: să veghem, ca Domnul să ne afle gata la venirea Lui. Într-⁠o sâmbătă de furtună, când vântul a stins felinarul ei și al maicilor, ea a făcut semnul Crucii asupra lumânării, care a ars cu flacără limpede, iar maicile au ajuns la biserică.

Nu toți au iubit-⁠o. În 445 sau 446 vecinii, plini de pizmă, au acuzat-⁠o că este mincinoasă și că vedeniile ei sunt înșelătorie, și au plănuit s-⁠o înece. Gherman, care a venit iar la Paris, a apărat-⁠o, iar episcopul a pus-⁠o să poarte de grijă fecioarelor închinate.

Hunii și foametea

În 451, când s-⁠a aflat că hunii lui Attila se apropie, parizienii voiau să fugă. Genoveva i-⁠a îndemnat să rămână, a prorocit că cetatea va fi cruțată, dar cei care o părăsesc vor pieri, și a adunat femeile la post, priveghere și rugăciune, după pilda Esterei și a Iuditei. Locuitorii s-⁠au mâniat din nou, dar atacul n-⁠a mai venit, căci Attila a ocolit Parisul și a pornit spre Orléans.

Mai târziu, în vremea blocadei Parisului de către franci, Genoveva a condus un convoi de corăbii pe Sena, prin liniile dușmanilor, ca să aducă grâu pentru cei flămânzi. Cele unsprezece corăbii s-⁠au întors teferi, iar ea a dat mai întâi hrană săracilor. Se spune că regele Childeric a ordonat să se închidă porțile ca să nu poată elibera osândiții, dar ea le-⁠a deschis atingându-⁠le, iar Childeric a cruțat prizonierii la rugămintea ei. Despre Clovis se zice că îi ierta pe cei închiși la cererea ei.

Bisericile și adormirea

Genoveva avea o evlavie deosebită față de Sfântul Dionisie, primul episcop al Parisului, și în 475 a îndemnat să se ridice o bazilică în cinstea lui, deși preoții nu aveau mijloace. La rugămintea ei s-⁠au găsit materialele, iar când muncitorilor le-⁠a lipsit apa, ea a făcut semnul Crucii peste un vas și apa a venit. Împreună cu regina Clotilda a lucrat pentru convertirea lui Clovis și l-⁠a îndemnat să zidească biserica Sfinților Apostoli Petru și Pavel, pe colina din Paris, dusă la capăt după anul 500.

Genoveva a adormit în Paris, între 502 și 512 după izvoare, la o vârstă înaintată (optzeci și doi sau optzeci și nouă de ani, după izvoare). A fost îngropată în biserica pe care o ajutase să se ridice, lângă familia lui Clovis. Pelerinii au venit imediat la mormântul ei, iar minunile au început să se petreacă. Mai târziu, racla ei a fost purtată în procesiune de parizieni în vreme de nevoie, de peste o sută cincizeci de ori între anii 885 și 1791.

Moaștele și pomenirea

În Revoluția franceză moaștele ei au fost arse, iar biserica a fost profanată. Un cenotaf se află astăzi în biserica Saint-⁠Étienne-⁠du-⁠Mont, iar Panteonul din Paris a fost zidit ca biserică în cinstea ei. În Evul Mediu a fost socotită și ocrotitoarea viticultorilor. Biserica Ortodoxă o pomenește la 3 ianuarie, ca sfântă a Galiei dinaintea schismei, iar Parisul o cinstește ca ocrotitoare a sa.