Elefterie Pecenikov

Sfântul Cuvios Mucenic Elefterie (în lume Pecenikov) a fost schiarhimandrit al Bisericii Ruse. S-⁠a născut în 1870 în Pripecino, ținutul Cerikov, gubernia Moghilev, și a fost împușcat la 27 august 1937 la Lisia Balka, lângă orașul Șimkent. Biserica Rusă l-⁠a trecut în rândul sfinților în anul 2000.

S-⁠a născut într-⁠o familie de țărani. În 1892 a fost luat în armată și a slujit ca soldat de rând. Nu se știe când a fost hirotonit preot. A fost preot de regiment. În 1896 a fost numit ieromonah la Mănăstirea Sfintei Treimi din Smolensk, iar mai târziu a fost numit și locțiitor al acelei mănăstiri.

A fost arestat de mai multe ori. La 5 decembrie 1922 l-⁠a arestat secția gubernială a poliției politice din Smolensk, ca potrivnic al înnoitorilor (renovaționiștilor) și susținător al patriarhului Tihon; la 10 decembrie a fost eliberat, cu obligația de a nu părăsi orașul, și a fost ridicat la treapta de egumen. La 20 martie 1924 a fost arestat sub învinuirea de „participare la o organizație contrarevoluționară” și închis la Smolensk; la 31 martie a fost eliberat, iar la 3 aprilie învinuirea i-⁠a fost retrasă. La 26 februarie 1930 a fost arestat din nou, în procesul „Frăției Catedralei din Smolensk”. La 28 mai 1930 Colegiul poliției politice l-⁠a osândit la zece ani de lagăr. A făcut osânda la lagărul de la Solovki, iar în 1932 a fost mutat la stația Mankent, din regiunea Kazahstanului de Sud.

La 23 iunie 1937 părintele Elefterie a fost arestat iarăși, învinuit că ar fi „conducătorul unei mănăstiri tainice din Mankent, unde se făceau tunderi în monahismul tainic”. Nu s-⁠a recunoscut vinovat. La 26 iulie 1937 troica specială de pe lângă poliția politică din regiunea Kazahstanului de Sud l-⁠a osândit la moarte, iar la 27 august 1937 a fost împușcat la Lisia Balka. A fost îngropat într-⁠o groapă comună necunoscută. A fost reabilitat la 5 iulie 1958.

A fost trecut între noii mucenici și mărturisitori ai Rusiei, pentru cinstire în toată Biserica, prin hotărârea Sinodului arhieresc jubiliar de la Moscova din 13-16 august 2000. Este pomenit în Soborul noilor mucenici și mărturisitori ai Rusiei și în Soborul noilor mucenici și mărturisitori de la Solovki, iar în ziua morții sale, 14 august după calendarul vechi (27 august după cel nou).