Eleuteriu

Papa Eleuteriu a fost episcop al Romei de pe la 174 până în 189. Este cinstit ca sfânt al Bisericii nedespărțite și pomenit la 26 mai; despre viața lui se știe foarte puțin.

După Cartea Papilor (Liber Pontificalis) era grec, născut la Nicopole în Epir; numele lui înseamnă în greacă „liber”. Istoricul Hegesip scrie că a fost diacon al Bisericii Romei sub episcopul Anicet, apoi sub Soter, căruia i-⁠a urmat. Anii păstoririi sunt dați diferit: 174 până la 189, 171 până la 185 sau 177 până la 193.

Păstorirea lui s-⁠a petrecut în vremea tulburărilor stârnite de montanism. Sfântul Irineu, mai târziu episcop al Lyonului, a venit la Roma prin 177 ca să-⁠l îndemne să se pronunțe împotriva mișcării, dar fără rezultat imediat; în aceeași vreme, împăratul Marcu Aureliu poruncise uciderea creștinilor din Lyon și Vienne. Unele scrisori împăciuitoare către montaniști au fost trimise de un episcop al Romei, poate chiar el, dar ele au fost retrase, după Tertulian.

Cartea Papilor îi mai atribuie o hotărâre că nicio mâncare nu trebuie respinsă de creștini, precum și primirea unei scrisori de la „Luciu, regele Britaniei”, care voia să se creștineze. Cercetătorii socotesc aceste știri adăugiri mai târzii; legenda ar veni din încurcarea unui Luciu al britanicilor cu Luciu, regele creștin al Edesei din Siria.

Potrivit Cărții Papilor, a murit la 24 mai 189 și a fost îngropat pe colina Vaticanului, lângă Sfântul Petru. Trupul a fost mutat mai târziu la San Giovanni della Pigna, iar în 1591 la Santa Susanna.