Augustin de Canterbury

Augustin de Canterbury a fost un monah din Roma, trimis de papa Grigorie cel Mare să propovăduiască Evanghelia anglo-⁠saxonilor, și primul arhiepiscop de Canterbury, din 597. Este numit Apostolul englezilor. A trăit înainte de Marea Schismă din 1054, așa că este cinstit ca sfânt al Bisericii nedespărțite, în calendare ortodoxe precum cel al Bisericii Ortodoxe din America și în Sinaxarul grec. Este sărbătorit la 26 mai.

Trimiterea în Britania

Născut la începutul veacului al VI-⁠lea, după tradiție în Italia, Augustin era prior al mănăstirii Sfântul Andrei din Roma, al cărei stareț era însuși Grigorie. Potrivit istoricului Beda, Grigorie, încă diacon, văzuse la Roma tineri robi cu părul deschis la culoare, aduși din insula Britania, și aflase că sunt anglii, încă păgâni. De aceea și-⁠a dorit să-⁠i creștineze. Ajuns papă, a ales în 595 pe Augustin să conducă misiunea, numită misiunea grigoriană.

Împreună cu aproximativ patruzeci de însoțitori, între care Laurențiu, viitorul urmaș al lui, Augustin a pornit la drum. Înainte de a ajunge în Britania, misionarii au fost cuprinși de spaimă și s-⁠au oprit. Augustin a fost trimis înapoi la Roma să ceară voie să se întoarcă, dar Grigorie a refuzat și i-⁠a îndemnat prin scrisori să stăruie.

Misiunea în Kent

Misionarii au debarcat în 597 în insula Thanet, în regatul Kent. Regele Ethelbert, a cărui soție, Berta, era creștină de neam franc, i-⁠a primit cu bunăvoință. La început, el nu s-⁠a grăbit să părăsească credința păgână, dar a făgăduit să nu-⁠i împiedice să propovăduiască și să le dea cele de trebuință. Le-⁠a dat la Canterbury biserica Sfântul Martin, zidită pe vremea stăpânirii romane, unde regina se ruga adesea.

Din acest sediu, monahii au propovăduit, au botezat și au slujit Liturghia. Regele a primit curând Botezul, cu mii de supuși ai săi. În același timp Augustin a fost sfințit episcop, după Beda de către arhiepiscopul Arelatului, dar izvoarele ortodoxe pomenesc fie pe Etherius, fie pe urmașul lui, Sfântul Virgiliu. Într-⁠o scrisoare din 598 Grigorie spune că peste zece mii de oameni fuseseră botezați. De Crăciunul anului 597 a avut loc un botez în masă.

Întrebările către Grigorie

Augustin a trimis la Roma întrebări despre rânduiala noii Biserici: organizarea ei, botezul, căsătoria, împărtășirea cu Sfintele Taine și slujirea Liturghiei. Răspunsurile lui Grigorie, păstrate la Beda sub numele Libellus responsionum, s-⁠au numărat între scrierile cele mai citate ale epocii. În 601 papa a trimis alți misionari, cu scrisori de îmbărbătare, odoare sfinte, veșminte, moaște și cărți, și cu pallium, semn al arhiepiscopului.

Zidirile din Canterbury

Augustin a ridicat Christ Church, înaintașa catedralei de azi, sfințită la 9 iunie 603 după Cronica anglo-⁠saxonă. A întemeiat și mănăstirea Sfinților Petru și Pavel, în afara zidurilor cetății, numită mai târziu Mănăstirea Sfântul Augustin, unde aveau să fie îngropați arhiepiscopii și regii Kentului. A ajutat pe rege să alcătuiască primele legi anglo-⁠saxone și a înființat o școală.

În 604 a sfințit episcopi pe Mellitus la Londra și pe Iustus la Rochester. Beda spune că Augustin, cu sprijinul regelui, a recăpătat în Canterbury o biserică zidită de creștinii romani, dar nu este limpede dacă a reclădit-⁠o sau doar a sfințit-⁠o din nou.

Neînțelegerea cu creștinii celți

Augustin n-⁠a putut aduce la unitate bisericile creștine care urmau obiceiurile celtice, în Țara Galilor și în Dumnonia. S-⁠au ivit deosebiri în privința datei Paștilor și a tunderii clericilor. În 603 s-⁠a întâlnit cu unii dintre episcopii lor. Înaintea întâlnirii, aceștia ar fi întrebat un pustnic sfânt dacă să-⁠l primească drept căpetenie, iar acesta ar fi răspuns: dacă se ridică în picioare când vă vede, primiți-⁠l, iar dacă rămâne așezat, este trufaș și nu e potrivit să vă fie povățuitor. Augustin nu s-⁠a ridicat. Disputa a rămas nerezolvată, iar neînțelegerile cu Biserica celtică au fost stinse abia la Sinodul de la Whitby, în 664. Sursele ortodoxe observă că Augustin a fost, poate, prea stăruitor în a cere conformarea la obiceiurile romane, dar adaugă că și resentimentele celților față de autoritatea Romei au cântărit și ele în conflict.

Adormirea și moaștele

Cunoscut încă din timpul vieții ca făcător de minuni, Augustin a adormit în Domnul la 26 mai 604, după unele izvoare 605. A fost așezat la intrarea bisericii neterminate a Sfinților Petru și Pavel. Când biserica a fost sfințită, în 613, moaștele lui au fost așezate înăuntru. Pe mormânt a fost săpat un epitaf, care spune că aici zace Domnul Augustin, întâiul arhiepiscop al Canterbury-⁠ului, trimis de fericitul Grigorie, care, cu ajutorul lui Dumnezeu și al minunilor, a adus pe regele Ethelbert și poporul lui de la închinarea la idoli la credința în Hristos.

Mănăstirea în care odihnește este astăzi în ruine. Istoria misiunii lui a fost scrisă de Sfântul Beda, la 27 mai, în Istoria bisericească a poporului englez.