Elpidifor din Persia

Sfântul Mucenic Elpidifor din Persia a fost un mare dregător al regelui persan Sapor al II-⁠lea (310-381) și a pătimit pentru credința în Hristos împreună cu Acindin, Pigasie, Anempodist și Afonie.

Acindin, Pigasie și Anempodist, curteni ai regelui, erau creștini în taină. Când regele a pornit prigoana, pizmașii i-⁠au pârât. Chemați la judecată, ei au mărturisit cu îndrăzneală credința în Sfânta Treime. Regele a poruncit să fie bătuți cu biciul. Călăii obosiți s-⁠au schimbat de două ori, iar mucenicii nu au scos nici strigăt, nici geamăt. Regele însuși nu a mai răbdat încordarea și a leșinat; toți îl credeau mort, dar sfinții au strigat către Dumnezeu și el și-⁠a revenit.

Trezindu-⁠se, Sapor i-⁠a învinuit de vrăjitorie și a poruncit să fie spânzurați deasupra unui foc, ca să se sufoce de fum. Prin rugăciunile sfinților focul s-⁠a stins, iar frânghiile cu care erau legați s-⁠au desfăcut. Întrebați de rege cum s-⁠a întâmplat, mucenicii i-⁠au vorbit despre Hristos, Care face asemenea minuni.

Orbit de mânie, regele a început să hulească Numele Domnului. Atunci sfinții au spus: „Să-⁠ți fie gura mută”, și regele a amuțit. Scos din minți de frică și de furie, a încercat să poruncească prin semne să fie duși mucenicii în temniță, dar cei din jur nu l-⁠au înțeles, iar el a început să se zbată: și-⁠a rupt mantia, și-⁠a smuls părul, și-⁠a lovit fața.

Sfântul Acindin l-⁠a miluit și, în Numele Domnului, l-⁠a dezlegat de muțenie. Dar și de data aceasta regele a pus totul pe seama vrăjitoriei și a continuat să-⁠i chinuie pe sfinți. I-⁠au pus pe un grătar de fier și au aprins foc dedesubt. Sfinții s-⁠au rugat și deodată a căzut o ploaie care a stins focul. Văzând minunile săvârșite prin rugăciunile mucenicilor, mulți au crezut în Hristos și și-⁠au mărturisit credința; sfinții au slăvit pe Dumnezeu și i-⁠au îndemnat pe cei ce crezuseră să primească botezul prin ploaia trimisă asupra lor.

Unul dintre călăi, Afonie, a cerut în fața tuturor iertare de la mucenici pentru suferințele pricinuite și a mers cu bărbăție la moarte pentru Hristos. Dregătorul Elpidifor și mama regelui au mărturisit și ei credința în unicul Dumnezeu adevărat. Regele, văzând că numărul creștinilor crește și că chinurile lui Acindin, Pigasie și Anempodist întăresc credința, a vestit poporului că lui Acindin, Pigasie, Anempodist și lui Elpidifor li se vor tăia capetele, dar că trupurile lor pot fi luate de creștini spre îngropare.

Când mucenicii erau duși dincolo de zidurile cetății la locul osândei, o mulțime uriașă îi însoțea, slăvindu-⁠L pe Hristos. La porunca regelui, ostașii i-⁠au ucis pe toți creștinii care mergeau în procesiune, până la șapte mii. Împreună cu ceilalți a fost ucis și Elpidifor. Acindin, Pigasie și Anempodist au fost arși a doua zi, împreună cu mama regelui. Creștinii, venind pe ascuns noaptea la locul unde au fost arși, au găsit trupurile nevătămate de foc și le-⁠au îngropat cu cinste.

Sinaxarul îi pomenește pe toți la 15 noiembrie (stil nou).