Emeteriu

Sfântul Mucenic Emeteriu din Calahorra a fost ostaș roman, decapitat pentru că a mărturisit creștinismul, la 3 martie, între anii 298 și 304. Împreună cu Sfântul Celedoniu este ocrotitor al orașului Santander și al eparhiei lui (Cantabria), precum și al orașului Calahorra, în nordul Spaniei, unde a murit. De la numele lui vine numele Santander (Sant'Emter).

Emeteriu și Celedoniu, probabil frați, făceau parte din Legiunea Gemina Pia Felix, aflată lângă vechiul Lancia, aproape de León, și slujeau în Calahorra la sfârșitul secolului al III-⁠lea. Poate în vremea lui Galeriu sau a persecuției lui Dioclețian au fost întemnițați și puși în fața alegerii: ori să se lepede de credință, ori să părăsească cariera militară, deși fuseseră cinstiți cu torques, o decorație romană, pentru vitejie și disciplină. Au fost închiși într-⁠un loc numit Casa Sfântă, chinuiți și apoi decapitați pe malul râului Cidacos, lângă Calahorra, unde mai târziu s-⁠a ridicat catedrala de azi. Tradiția spune că capetele lor au ajuns la Santander într-⁠o barcă de piatră și au fost primite de o comunitate monahală de acolo; se poate și că au fost duse acolo ca să fie ferite de invazia musulmană. Azi capetele se păstrează în catedrala din Santander, iar rămășițele în catedrala din Calahorra, unde sunt purtate în procesiune la 3 martie, 15 mai și 31 august.

Martirologiul Roman din 2001 spune: la Calahorra, în Hispania tarraconeză, pomenirea Sfinților Emeteriu și Celedoniu; amândoi făceau serviciul militar într-⁠o tabără lângă León, iar când a izbucnit persecuția, pentru că au mărturisit numele lui Hristos, au fost duși la Calahorra și acolo au fost încununați cu mucenicia. Poetul latin Prudențiu, originar din Calahorra, le-⁠a închinat o cântare.