Erasm de la Peșterile Kievului

Cuviosul Erasm de la Peșteri (numit Zăvorâtul, sfârșitul secolului al XI-⁠lea până la al XII-⁠lea, mort în jurul lui 1160) a fost monah al mănăstirii Peșterilor din Kiev, zugrăvit în Paterikul Peșterilor ca un om bogat care și-⁠a cheltuit averea pe odoare bisericești. Se pomenește (stil vechi) la 24 februarie (în an bisect, 25) și la 28 septembrie, în Soborul Cuvioșilor Părinți din Peșterile Apropiate.

Viața

Povestea lui este în Paterikul Peșterilor, scris în 1222-1226: Erasm „era foarte bogat și tot ce avea a cheltuit pe odoare bisericești și a legat în argint multe icoane”. Rămas sărac și disprețuit de toți, a căzut în deznădejde și a socotit că nu va primi „răsplată pentru averea cheltuită, pentru că a dat-⁠o bisericii, nu milosteniei”. A început să ducă o viață neîngrijită și s-⁠a îmbolnăvit greu, stând opt zile mut și orb. Apoi, sculându-⁠se, a spus monahilor adunați în jurul lui că în boală a avut o vedenie: „Astăzi mi s-⁠au arătat Sfinții Antonie și Teodosie și mi-⁠au zis: «Ne-⁠am rugat lui Dumnezeu și Domnul ți-⁠a dăruit vreme de pocăință.» Și am văzut pe Sfânta Născătoare de Dumnezeu, ținând în brațe pe Fiul ei, Hristos Dumnezeul nostru, și toți sfinții erau cu ea. Și mi-⁠a zis: «Erasme. Pentru că ai împodobit Biserica Mea și ai înălțat-⁠o cu icoane, te voi slăvi în Împărăția Fiului Meu, iar săracii sunt mereu lângă voi. Numai, sculându-⁠te din boală, pocăiește-⁠te și primește marele chip îngeresc: în ziua a treia te voi lua la Mine curat, pe tine care ai iubit frumusețea casei Mele.»” După aceea Erasm și-⁠a mărturisit păcatele înaintea fraților, a primit schima și a treia zi a murit. A fost îngropat în Peșterile Apropiate. Alcătuitorul Paterikului, episcopul Simon, spune că povestea lui Erasm a auzit-⁠o „de la sfinții și fericiții bătrâni care au fost martori și privitori”.

Cinstirea

Începutul cinstirii locale nu se cunoaște. Numele lui este în mineiele tipărite la Lavra Peșterilor, „Poluustav” (1643) și Mineiul de obște (1680). „Teratourgima” ieromonahului Atanasie Kalnofoiski (1638) îl numește făcător de minuni. Cam în 1643, sub mitropolitul Petru Movilă, s-⁠a alcătuit canonul Cuvioșilor Părinți ai Peșterilor, al cărui al doilea tropar al cântării a șaptea este închinat lui Erasm: „Erasme înțelepte, care ți-⁠ai cheltuit averea spre podoaba templului lui Dumnezeu, prin rugăciunile tale arată-⁠mă templu duhovnicesc”. Cinstirea în toată Biserica a început după încuviințarea Sfântului Sinod din a doua jumătate a veacului al XVIII-⁠lea de a pune în mineiele de obște numele unor sfinți kievieni.