Eutimie cel Nou

Cuviosul Eutimie cel Nou, numit și Eutimie din Tesalonic, a fost monah, ascet și ierodiacon bizantin din secolul al IX-⁠lea, născut în Asia Mică, aproape de Ancira. Biserica îl pomenește la 15 octombrie (28 octombrie pe calendarul nou). Izvoarele nu se înțeleg asupra anului nașterii, 823 sau 824, nici asupra anului și locului morții.

Copilăria și tunderea în monahism

S-⁠a născut în Opsikion, lângă Ancira (azi Ankara), în Galatia, într-⁠o familie creștină bogată și cucernică, și a primit numele Nichita. Un izvor spune că tatăl lui a murit când avea șapte ani, iar mai târziu a intrat în armată. La îndemnul mamei sale s-⁠a căsătorit devreme, dar la optsprezece ani și-⁠a părăsit soția și fiica și s-⁠a călugărit pe muntele Olimp din Bitinia, primind numele Eutimie. A fost trimis la mănăstirea de obște Pisidion, apoi a trăit o vreme în pustie, în liniștea rugăciunii.

Athosul, stâlpnicia și Peristera

În 858 a primit marea schimă și s-⁠a dus la Athos, unde s-⁠a așezat lângă pustnicul Iosif. Cei doi se întreceau în nevoințe: stăteau toată noaptea în rugăciune, țineau post neîntrerupt, făceau metanii dese, dormeau pe pământul gol și petreceau vreme în peșteră fără foc. Când vestea nevoințelor lui a început să se răspândească, Eutimie s-⁠a ascuns pe insula Sfântul Eustratie, aproape de Athos.

În 863 s-⁠a întors la Tesalonic și a luat asupra sa nevoința stâlpniciei. După moartea prietenului său, Iosif, s-⁠a mutat pe muntele Peristera, la răsărit de Tesalonic, unde a ridicat din ruine mănăstirea Sfântului Andrei, adunând o obște. A întemeiat și o mănăstire de maici, la care au intrat și unele rude ale sale, urmând predica lui. Când viața acestor așezăminte s-⁠a statornicit, s-⁠a întors din nou la Athos, la Vrastama.

Sfârșitul și moaștele

Izvoarele noastre nu se potrivesc despre sfârșitul lui. Unele spun că a plecat în Palestina și a murit acolo la 15 octombrie 898. Altele dau anul 889 și spun că a adormit la Athos. Moaștele lui au fost aduse la Tesalonic și așezate în bazilica Sfântului Dimitrie. La sfârșitul secolului al XIII-⁠lea s-⁠a adăugat acestei bazilici un paraclis în numele lui, în chip de mică bazilică cu trei nave, pictat în 1303, ale cărui fresce nu s-⁠au păstrat. Prima lui viață a fost scrisă de ucenicul său, arhiepiscopul Vasile al Tesalonicului.

În tradiția populară ucraineană, Sfântul Eutimie este rugat împotriva duhurilor necurate care ar fi stricat treburile femeilor, iar ziua de 28 octombrie e cunoscută ca „Eutimie de toamnă”.