Lucian din Antiohia

Sfântul Sfințit Mucenic Lucian din Antiohia a fost preot, cărturar și ascet, ucis pentru credință în 312, la Nicomidia. A fost vestit atât prin învățătura, cât și prin viața lui aspră. Este pomenit la 15 octombrie, iar în Biserica Catolică, la 7 ianuarie.

Viața

După Suidas, Lucian s-⁠a născut la Samosata, în Siria, din părinți creștini, și a învățat în Edesa, în școala lui Macarie. Unele izvoare spun că a rămas orfan la doisprezece ani și că și-⁠a dat averea săracilor. La Antiohia a fost hirotonit preot; Eusebiu de Cezareea îi laudă învățătura, iar Viața lui spune că a întemeiat acolo o școală. A făcut o lucrare de seamă pentru Biblie: a verificat textul grecesc al Septuagintei cu originalul ebraic și a îndreptat locurile stricate de copiști, iar textul rezultat s-⁠a numit „ediția lui Lucian”. După depunerea episcopului Pavel din Samosata, a căzut sub bănuială de erezie și a fost scos din comuniune, rămânând astfel în vremea a trei episcopi, până când s-⁠a împăcat cu Biserica, probabil pe la 285.

Mucenicia

În prigoana lui Maximin Daia, Lucian a fost arestat la Antiohia și trimis la Nicomidia, unde a răbdat multe chinuri într-⁠o temniță lungă. Eusebiu spune că a fost adus de două ori la cercetare și de fiecare dată s-⁠a apărat cu tărie și n-⁠a vrut să se lepede de Hristos. Moartea lui nu este sigură: poate a murit de foame, poate a fost tăiat cu sabia; data tradițională este 7 ianuarie 312. Viața scrisă de Simeon Metafrastul povestește că, dorind să se împărtășească de Boboteaz, legat în lanțuri pe pat, mucenicul preot a săvârșit Liturghia pe pieptul său, iar toți creștinii din temniță s-⁠au împărtășit. Trupul i-⁠a fost aruncat în mare, dar, după viață, un delfin l-⁠a adus pe țărm după câteva zile. A fost îngropat la Drepanum, în golful Nicomidiei, care a fost numit mai târziu Helenopolis, în cinstea Sfintei Elena.

Învățătura

Ce învăța Lucian nu se știe limpede, iar încercările de a-⁠i reface teologia au dat rezultate potrivnice. Arie îl numea pe Eusebiu de Nicomidia „tovarăș de-⁠ai lui Lucian”, de aceea unii l-⁠au legat de erezia ariană, dar alții socotesc că cuvântul arată doar cinstea pe care Eusebiu o purta mucenicului. Cinstirea lui a crescut în a doua jumătate a domniei lui Constantin, mai ales prin grija împărătesei Elena.