Ioan de Suzdal

Sfântul Ioan a fost episcop al Suzdalului și al Nijni Novgorodului în veacul al XIV-⁠lea și a adormit la 15 octombrie 1373 în Mănăstirea Bogoliubovo. Biserica Rusă l-⁠a canonizat între ierarhi. Este pomenit la 20 august, ziua mutării moaștelor, și la 15 octombrie.

Izvoarele despre el sunt puține și se contrazic; nu se știe nimic despre neamul lui, despre timpul și locul nașterii sau al tunderii în monahism, iar împrejurările în care a ajuns la scaunul Suzdalului și l-⁠a părăsit sunt neclare. A fost hirotonit episcop de către patriarhul Constantinopolului, la Nijni Novgorod, la dorința cneazului Constantin Vasilievici, în 1350.

Sfântul Ioan este cunoscut pentru dragostea față de săraci și bolnavi. Pentru cei săraci se ruga cneazilor să le micșoreze dările, iar pentru bolnavi a întemeiat case de odihnă și spitale. S-⁠a îngrijit mult de luminarea păgânilor mordvini prin credința creștină. Într-⁠o zi, în timpul Sfintei Liturghii, cneazul Boris Konstantinovici de Suzdal a văzut un înger al lui Dumnezeu slujind împreună cu ierarhul.

După ce Suzdalul a fost alipit mitropoliei Moscovei, sfântul Ioan a primit schima și s-⁠a retras în Mănăstirea Bogoliubovo, unde a trăit în liniște și a adormit în pace la 15 octombrie 1373. La mormântul lui s-⁠au adeverit numeroase vindecări.

La 20 august 1879, prin hotărârea Sfântului Sinod, moaștele sfinților ierarhi Teodor și Ioan au fost mutate în noi racle de argint, făcute cu râvna suzdalenilor, și în cinstea acestui fapt s-⁠a rânduit o sărbătoare. În 1998 moaștele lor au fost duse din catedrala Nașterii Maicii Domnului în biserica icoanei Maicii Domnului din Kazan, în Suzdal.