Eva

Eva este prima femeie, soția lui Adam și mama neamului omenesc. Povestea ei se află în Cartea Facerii, iar anii vieții ei nu pot fi stabiliți. Numele Eva este legat în ebraică de cuvântul pentru viață. Biserica o pomenește împreună cu Adam, iar în Septuaginta, tradusă pentru Biserică în limba greacă, numele ei apare și ca Zoe, adică viață.

Crearea

Potrivit Facerii, Dumnezeu a hotărât că nu este bine ca omul să fie singur. Pe Adam l-⁠a adormit într-⁠un somn adânc, i-⁠a luat una dintre coaste și din ea a zidit femeia, pe care a adus-⁠o la el. Adam a recunoscut-⁠o ca fiind os din oasele lui și carne din carnea lui. Cei doi trăiau în rai, în nevinovăție și aproape de Dumnezeu. Un izvor ortodox arată că, în firea lor, Adam și Eva au fost creați fără ca unul să fie în subordinea celuilalt, locul lui Adam fiind acela de reprezentant al familiei.

Căderea

Șarpele a ispitit-⁠o pe femeie, spunându-⁠i că, dacă va mânca din pomul oprit, va fi ca Dumnezeu. Ea a mâncat și a dat și lui Adam, care a mâncat de asemenea. Au înțeles atunci că sunt goi și s-⁠au ascuns de Domnul. Când a fost întrebată, Eva a mărturisit că șarpele a înșelat-⁠o. Amândoi au fost scoși din rai, iar femeii i s-⁠a spus că va naște copii în dureri. Tot atunci Dumnezeu a făgăduit că sămânța femeii va zdrobi capul șarpelui, cuvânt pe care Biserica îl înțelege ca prima veste a mântuirii. După cădere, Adam i-⁠a dat numele Eva, pentru că ea avea să fie mama tuturor celor vii.

Urmașii

Scriptura pomenește pe fiii ei Cain, Abel și Set. Abel a fost ucis de fratele său, iar la nașterea lui Set Eva a spus că Dumnezeu i-⁠a dat alt fiu în locul lui Abel. Facerea arată că au avut și alți fii și fiice, iar din Set se trage Noe, și prin el tot neamul omenesc de după potop. Scriptura nu spune nimic despre sfârșitul ei.

Noua Evă și cinstirea

În teologia Bisericii, Hristos este numit noul Adam, iar Maica Domnului, noua Evă, prin care a venit în lume Mântuitorul. În icoanele Învierii, Hristos îi ridică din morminte pe Adam și pe Eva, iar în icoana tuturor sfinților ei sunt închipuiți închinându-⁠se înaintea tronului lui Dumnezeu. Slujbele vorbesc despre izbăvirea prin Hristos a celor întâi zidiți, de aceea tradiția Bisericii îi socotește printre cei mântuiți. Biserica Ortodoxă pomenește căderea lor și izgonirea din rai în Duminica Izgonirii lui Adam din Rai, ultima zi dinaintea Postului Mare, ca să arate ce rod are neascultarea și ce folos are postul pe care primii oameni l-⁠au nesocotit. Vechiul calendar roman din Apus o pomenea la 24 decembrie, în ajunul Nașterii Domnului, dar aceasta nu este o zi a calendarului ortodox.