Inochentie Beda

Sfântul Cuvios Mucenic Inochentie (Dmitri Panteleimonovici Beda, în lume) a fost arhimandrit al Bisericii Ruse, născut în 1881 în satul Moisenți, ținutul Zolotonoșa, gubernia Poltava, într-⁠o veche familie de cazaci, și mort la 6 ianuarie 1928 în lagărul Solovki. Sinodul Arhieresc al Bisericii Ruse l-⁠a proslăvit în Soborul noilor mucenici și mărturisitori ruși în 2000. Este pomenit la 24 decembrie după calendarul vechi (6 ianuarie după cel nou).

A terminat școala populară cu o singură clasă din Moisenți și a intrat în mănăstire. La 1 iunie 1908, în casa arhierească din Omsk, a primit tunderea în monahism cu numele Inochentie. La 20 iunie 1908 a fost hirotonit diacon, iar la 25 martie 1909 preot. La 8 decembrie 1910 a fost numit purtător de grijă al mănăstirilor din eparhia Omsk. A devenit slujitor de chilie al episcopului Petru (Zverev) de Staritsa, vicar al eparhiei Tver. În 1923, după arestarea episcopului, a plecat în patria lui, în gubernia Poltava. După eliberarea lui Petru (Zverev) și numirea lui la scaunul din Voronej, Inochentie a plecat cu el. A fost ridicat la rangul de arhimandrit și a fost stareț al mănăstirii Akatov Alexeievski.

A fost arestat în procesul arhiepiscopului Petru la 17 decembrie 1926 de poliția politică din Voronej și mutat în închisoarea Lubianka. La 22 martie 1927 a fost osândit la trei ani de închisoare. La sfârșitul lui aprilie a fost trimis în lagărul de la Solovki. În octombrie 1927 s-⁠a îmbolnăvit greu, iar la 6 ianuarie 1928 a murit.